Munca la distanță a devenit noua normă în timpul pandemiei Covid-19. Pe măsură ce ieșim din criză, această schimbare culturală ar putea permite companiilor din țările dezvoltate să angajeze personal în regim de la distanță din țările emergente pentru a-și reduce costurile cu forța de muncă. Coface estimează că numărul total de locuri de muncă realizate de la distanță în economiile cu venituri ridicate este de aproximativ 160 de milioane, în timp ce numărul forței de muncă potențială de la distanță din economiile cu venituri mici și medii este de aproximativ 330 de milioane. Coface estimează, de asemenea, că firmele franceze ar economisi 7% din costurile cu forța de muncă, chiar dacă doar 1 din 4 locuri de muncă de la distanță ar fi relocat.
Pentru economiile emergente, această potențială mutare virtuală ar putea deveni un pilon al dezvoltării. Pentru a identifica câștigătorii probabili ai acestei tendințe, Coface a construit un indicator bazat pe patru criterii cheie: capitalul uman, competitivitatea costului forței de muncă, infrastructura digitală și climatul de afaceri. Asia de Sud-Est se prefigurează ca regiune cu potențial ridicat, în special India și Indonezia; la fel ca alte țări mari emergente, cum ar fi Brazilia și Polonia.
Cu toate acestea, relocarea virtuală ar putea genera anxietate economică în rândul angajaților din economiile mature și ar putea deveni o sursă de risc politic.
Tentația relocării virtuale
În ultimele decenii, relocarea activității industriale și creșterea lanțurilor globale de aprovizionare au fost unii dintre principalii factori de creștere a productivității. Cu toate acestea, de câțiva ani, acești indicatori de productivitate și eficiență au scăzut.
Pentru a continua să crească nivelul competitivității și să reducă nivelul costurilor, companiile pot fi tentate să mute servicii și activități în țări cu costuri mai mici ale forței de muncă, așa cum s-a întâmplat în trecut cu serviciile IT și call center. Coface estimează că firmele franceze ar economisi 7% din costurile forței de muncă, chiar dacă doar 1 din 4 locuri de muncă de la distanță ar fi relocat.
Odată cu pandemia Covid-19, aproape 40% din forța de muncă din Europa a muncit de la distanță în perioada carantinei din al doilea trimestru al anului 2020. Surprinse de productivitatea forței de muncă, companiile sunt din ce în ce mai atrase de ideea unei forțe de muncă virtuală globalizată. În SUA, ponderea organizațiilor care doresc să angajeze personal de la distanță cu normă întreagă cu sediul în străinătate a crescut la 36%, în creștere de la 12% înainte de pandemie.
Câte locuri de muncă se pot desfășura de la distanță? Câte pot fi relocate?
Cu cât o economie se bazează mai mult pe activități de servicii bazate pe cunoștințe aprofundate, cu atât forța sa de muncă poate lucra mai mult de la distanță. Într-un sondaj realizat în luna octombrie 2020 pe muncitori americani, 62% dintre respondenții cu studii superioare au declarat că munca lor ar putea fi realizată de la distanță. Potrivit Organizației Internaționale a Muncii, doar 13% din locurile de muncă din țările emergente pot fi realizate de la distanță, comparativ cu 27% în țările bogate.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că toate locurile de muncă pot fi relocate. Multe sarcini necesită prezență parțială fizică, contact personal cu clienții sau o bună înțelegere a culturii locale.
Pentru țările bogate, relocarea virtuală ar putea deveni o sursă de risc politic, în același mod în care dezindustrializarea a contribuit la creșterea populismului. Presiunile concurenței globale pot provoca anxietate economică în rândul angajaților cu studii superioare, alimentând polarizarea politică.
În cele din urmă, unele țări emergente sunt mai bine poziționate decât altele pentru a atrage investiții virtuale de relocare. Pentru a identifica câștigătorii probabili ai acestei tendințe, Coface a construit un indicator bazat pe patru criterii cheie: capitalul uman, competitivitatea costului forței de muncă, infrastructura digitală și climatul de afaceri. Țări precum India, Indonezia sau Brazilia au un număr mare de angajați potențiali de la distanță și costuri foarte mici ale forței de muncă. Alte țări, cum ar fi Polonia, oferă un climat de afaceri excelent și o infrastructură digitală robustă. În timp ce China și Rusia ar fi, în teorie, destinații virtuale ideale de relocare, tensiunile geopolitice în creștere și problemele de securitate cibernetică cu Occidentul ar reprezenta obstacole semnificative.
