NATO și pericolul ”erodării” tehnologice

O declarație a domnului Mircea Geoană, secretar general adjunct NATO, apărută într-un interviu dat cu ocazia recentului Summit NATO, mi se pare a fi extrem de interesantă nu numai pentru că este surprinzătoare, dar și pentru că semnalează o posibilă vulnerabilitate a organizației nord-atlantice.

Întrebat dacă progresul tehnologic al Chinei este superior celui realizat la nivelul NATO, domnul Geoană răspunde: ”Nu. Faptul că avem în continuare un avantaj tehnologic important, uitați-vă puțin și la cifre, acesta spune un lucru care este preocupant pentru noi, că riscăm ca acest avantaj tehnologic care a făcut ca NATO să fie întotdeauna numărul 1 la nivel global este oarecum în erodare. Faptul că China investește sistematic în această fuziune între stat și privat, mobilizează resurse, care nu sunt doar cele private sau nonguvernamentale, academice, cum facem noi în Occident, ci pune și statul împreună cu acest complex civil, privat, militar foarte ambițios ne pune în fața ideii că trebuie să reinvestim și mai masiv, și mai energic, și mai solidar în păstrarea acestui avantaj tehnologic.”

În spatele îngrijorării pe care o manifestă persoana numărul doi în ierarhia NATO față de posibila ”erodare” a avantajului tehnologic se află o realitate extrem de complexă care ar putea explica și cel mai important aspect al geopoliticii contemporane, acela al declanșării conflictului economic și politic dintre Lumea Occidentală și China.

Una dintre fațetele acestei realități, probabil cea mai importantă în acest moment al perioadei post-Covid, este aceea a războiului semiconductorilor între SUA și China.

Surprinzător este însă faptul că pe fondul lipsei globale de semiconductori și a restricțiilor impuse de SUA Chinei, primele două puteri, angajate într-o bătălie comercială și tehnologică, rămân foarte interdependente.

Smartphone-uri, computere, mașini, centre de date, echipamente telecom, sisteme de armament… semiconductorii sunt o parte esențială a vieții noastre digitale. Diverse motive au cauzat o penurie globală a acestor componente care ar putea dura până în 2023. Posibilitatea de a continua să acceseze aceste cipuri electronice este, prin urmare, un atu esențial.

În acest context, Statele Unite ale lui Donald Trump au întrerupt treptat accesul la companiile chineze. Acestea din urmă încearcă de câteva luni, cu ajutorul guvernului lor, să dezvolte, ca răspuns, o autonomie strategică în creștere. O bătălie economică și politică globală, al cărei rezultat rămâne incert astăzi.

Într-un studiu recent, economistul american Chad P. Bown descifrează dinamica pieței semiconductorilor (vezi: Chad P.Bown: ”US-China phase on tracker’s China’s purchases of US good in 2021” 25/05/2021).

În calitate de lideri mondiali în acest sector, companiile americane au trecut la reducerea costurilor prin relocarea producției în Coreea de Sud și Taiwan în anii 1960. Guvernele ambelor țări au profitat de această mișcare pentru a transforma fabricile de asamblare în multinaționale inovatoare în domeniu, cum sunt Samsung sau Hyundai Korean și Taiwanesse Tsmc.

Odată cu dezvoltarea Chinei, cererea a continuat să crească, țara devenind cel mai mare consumator de semiconductori din lume în 2005. Între 1995 și 2019, ponderea importurilor globale de semiconductori a crescut de la 1% la 23%. China a devenit, de asemenea, un producător și exportator, luând 20% din piața mondială.

China importă cele mai sofisticate produse, dar exportă semiconductori care sunt cu una sau două generații în urmă din punct de vedere tehnologic față de cele importate. Toate acestea spre beneficiul industriei americane, 20% din veniturile din export au provenit din vânzările de semiconductori către companii chineze.

Din acest motiv, interzicerea accesului Huawei sau SMIC din China la microprocesoarele din SUA a privat multinaționalele americane de venituri substanțiale.

Acesta este motivul pentru care Donald Trump a instituit un mecanism pentru a ajuta la finanțarea cercetării și dezvoltării companiilor americane, încurajând în același timp compania taiwaneză TSMC să instaleze o fabrică de producție în Statele Unite, în Arizona – o primă investiție de 12 miliarde de dolari este în curs de desfășurare, alte cinci fabrici sunt deja în construcţie…

Joe Biden a menținut până acum politica defensivă a predecesorului său, dar a adăugat două elemente: 50 de miliarde de dolari pentru acest sector pentru a stimula progresul tehnologic al Statelor Unite; acorduri cu Japonia și Coreea de Sud pentru a încercui China și a întârzia dezvoltarea acesteia în domeniul semiconductorilor.

China nu a așteptat ca amenințarea și acțiunile lui Donald Trump să aibă efect. Încă din 2014-2015, autoritățile au stabilit un obiectiv clar de reducere a dependenței țării de importurile străine de semiconductori. Evenimentele pandemice din 2018-2020 le-au determinat să accelereze ritmul.

Ar putea China să-și sporească rapid autonomia în acest domeniu? Potrivit sondajului publicat de Nikkei Asia, progresul este spectaculos.

Yangtze Memory Technologies Co. (YMTC), un nou producător chinez, este un exemplu în acest sens. În ultimii doi ani, nu mai puțin de 800 de persoane au lucrat pentru a studia pas cu pas lanțul lor de producție, cei ai furnizorilor lor și furnizorii furnizorilor lor… pentru a determina de unde intră în joc produsele care au legătură cu Statele Unite, dar conform studiului Nikkei, în ciuda progresului său rapid, China este încă departe de a putea deveni independentă.

Totuși progresul Chinei este atât de evident încât declarația domnului Mircea Geoană arată preocuparea NATO de a evita o erodare tehnologică în raport cu avansul ce îl poate lua China în viitorii ani.

Au apărut în ultimii doi ani în China un număr de întreprinderi mici și mijlocii care au fiecare ca obiect de fabricație câte un component sau piesă ce erau, de regulă, importate din SUA. Dorința de a crea o independență de import este evidentă.

YMTC reunește în mod constant cercetarea a sute de ingineri pentru a construi o linie de producție în întregime națională. Toate cu sprijin financiar masiv din partea guvernului. Rezultatele sunt impresionante: după producerea circuitelor integrate cu 64 de straturi, YMTC tocmai a lansat producții masive de 128 de straturi și dezvoltă circuite cu 192 de straturi, un record mondial, ceea ce ar face dispozitive cu o eficiență nemaivăzută până acum.

Cu toate acestea, auditul lanțului valoric al YMTC a arătat că mai multe componente-cheie rămân fabricate în SUA, Japonia sau Europa, dar cu hardware sau componente din SUA.

Pe de altă parte, companiile americane doresc să continue să-și vândă produsele pe o piață chineză în plină expansiune. Problema este că au nevoie de materii prime, în special pământuri rare, din care China rămâne un producător important.

Deci, este în interesul tuturor să ajungă la un acord. Statele Unite ale lui Joe Biden par să-și mențină o poziție fermă. China a reacționat și ea extrem de dur la poziția luată evident împotriva ei la recentul Summit G7.

Deocamdată nu se pot desluși elemente care ar putea duce la îmbunătățirea relațiilor dintre cei doi coloși ai economiei mondiale.

Concluzia este sumbră. Războiul semiconductorilor va afecta întreaga economie globală.

Criza de semiconductori se extinde de la sectorul auto la cel al electronicelor de consum, va însemna preţuri mai ridicate pentru consumatori, perioade mai lungi de aşteptare pentru bunuri, rafturi goale şi o cursă aprigă între segmente însemnate din lumea de business pentru aprovizionare.

Cota Europei din producţia de semiconductori a scăzut în decursul anilor.

În martie, Comisia Europeană anunţa o strategie de dublare a producţiei europene la cel puţin 20% din producţia mondială până în 2030. Strategia va implica crearea unei alianţe între companii şi cercetători din industrie, cât şi mai multe guverne europene. 22 de ţări au semnat deja o scrisoare de intenţie. 

Din păcate, România nu se află printre ele.