Nivelul salariului minim pe economie – evoluție și factori economici determinanți

Cât ar trebui să fie salariul minim în România? Noul studiu al Confederației Patronale Concordia – Politica Salariului Minim în România – și-a propus să analizeze evoluția și factorii economici care influențează nivelul salariului minim pe economie, în țară și în statele Uniunii Europene, dar și considerentele fiscale, particularitățile economice și sociale ale României, alături de scenarii distincte pentru mecanismul de actualizare a salariului minim.

Scopul acestui studiu independent este să analizeze contextul și impactul majorării salariului minim în România și să ofere o perspectivă bazată pe fundamente economice decidenților politici, mediului de afaceri și tuturor celor interesați, în contextul în care România trebuie să transpună o directivă tematică și să implementeze un mecanism obiectiv de stabilire a salariului minim. Studiul evidențiază și riscurile actuale, cum ar fi impactul asupra sectoarelor vulnerabile și creșterea inflației, oferind recomandări pentru un echilibru mai bun între salarii și productivitate.

Radu Burnete, directorul executiv al Confederației Patronale Concordia:

„Salariul minim pe economie din România a avut cea mai rapidă creștere din cadrul Uniunii Europene, de la un nivel foarte scăzut, de 142 de euro, în 2010, la 744 de euro, astăzi. Acest ritm de creștere nu mai este sustenabil, fără investiții și reforme care să ducă la creșteri la fel de accelerate de productivitate. Suntem aproape de media europeană și la media regională. Pe termen mediu, un raport de 45-50% între salariul minim și cel mediu (unde suntem deja) este o formulă echilibrată, care prezintă mai puține riscuri pentru sănătatea economiei. În același timp, este important să mutăm conversația de la salariul minim brut și nivelul său, la cum facem să păstrăm rata accelerată de creștere a salariilor medii din România prin infrastructură de calitate, productivitate sporită și valoare adăugată mai mare în economie. Nu în ultimul rând, e bine să fim conștienți că, de acum înainte, majorări bruște ale salariului minim, fără măsuri compensatorii de creștere a productivității, vor duce la șomaj în sectoarele mai puțin productive ale economiei, dintre care studiul nostru a identificat treisprezece”.

Iată câteva dintre concluziile studiului:

• Creșterea rapidă a salariului minim din ultimii ani a fost cu mult peste rata de creștere a inflației, cât și peste rata cumulată de creștere a productivității muncii cu inflația. În iulie 2024, salariul minim a crescut cu peste 23% față de aceeași perioadă a anului trecut.
• Una dintre particularitățile socio-economice ale României este că are una dintre cele mai scăzute rate de participare la forța de muncă a oamenilor apți din Uniunea Europeană, 68.7%, față de media europeană de 75.3%. Rata de participare din România se află la un nivel sub toate statele din regiune: Bulgaria (76.2%), Ungaria (80.7%), Polonia (77.9), Cehia (81.7%). Situația este agravată de faptul că România are una dintre cele mai mari rate ale șomajului în rândul tinerilor (segmentul de vârsta 15-24 de ani), anume 20.5% față de media europeană de 14.7%. Politica salariului minim este crucială în contextul șomajului ridicat în rândul tinerilor, deoarece o creștere prea abruptă a salariului minim poate limita accesul acestora pe piața muncii, făcând angajarea mai dificilă pentru cei cu experiență redusă.
• România are un număr foarte mare de angajați plătiți la salariul minim sau aproape de minim, aproximativ 35% din numărul de angajați în economie. Acest fapt creează distorsiuni semnificative în economie, la orice modificare a nivelului salariului minim. De exemplu, o creștere de 20% a salariului minim – mai mică decât cea din ultimul an – duce automat la o creștere a salariului mediu cu aproape 8%, în ipoteza puțin probabilă că toate celelalte salarii rămân neschimbate. Astfel, creșterile salariale sunt forțate să se decupleze de fundamentele macroeconomice, putând să avanseze peste rata inflației și a productivității, alimentând inflația.
• Top 13 sectoare cu salarii mici:
  • Agricultură, vânătoare, activități conexe
  • Agricultura, silvicultura, pescuit
  • Fabricarea produselor textile, articole de îmbrăcăminte
  • Prelucrarea lemnului
  • Industrie alimentară, băuturi, tutun
  • Fabricarea mobilei
  • Construcții
  • Comerț cu amănuntul fără vehicule
  • Transporturi terestre și prin conducte
  • Hoteluri și servici de alimentație publică
  • Activități de poștă și de curierat
  • Activități sportive, recreative, distractive
  • Reparații de calculatoare, de articole personale și de uz gospodăresc.

Aceste 13 sectoare sunt cele mai expuse riscului de a pierde locuri de muncă. De exemplu, creșterea salariului minim în agricultură generează o nevoie echivalentă de creștere a subvențiilor, iar activitățile de poștă și de curierat sunt la risc dacă salariul minim crește cu mai mult de 2.4% – ritmul mediu anual al productivității muncii din ultima decadă. De asemenea, industria textilă este sensibilă la orice creștere a salariului minim, având în vedere contracția continuă a productivității muncii – problema competitivității sectorului s-a reflectat în înjumătățirea capacității de export, în ultimii 10 ani, de la 10% în total exporturi, în 2013, la 6%, în 2023.

Studiul a fost realizat pentru Confederația Patronală Concordia, în cadrul proiectului „Consolidarea capacității Concordia pentru dialog social”, Cod 302141, proiect cofinanțat de Uniunea Europeană. Materialul integral poate fi consultat sau descărcat de aici: Politica salariului minim – studiu – Confederația Patronală Concordia.