• Resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei decizii de returnare vor trebui să coopereze cu autoritățile și să părăsească teritoriul UE
•Posibilitatea luării în custodie publică pentru a preveni riscul de sustragere
• Îndepărtarea în afara teritoriului UE, inclusiv către „centre de returnare”, va fi posibilă pe baza unui acord cu o țară terță
• Norme mai stricte pentru persoanele care prezintă un risc de securitate
Miercuri, eurodeputații au aprobat modificări ale politicii UE privind returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală în UE.
Noile norme urmăresc să simplifice și să accelereze procedurile, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a dreptului internațional, inclusiv a principiului nereturnării și a interzicerii expulzărilor colective, prevenind în același timp abuzurile și deplasările neautorizate în interiorul UE. Acordul informal la care s-a ajuns la 1 iunie cu Consiliul a fost aprobat în plen, cu 418 voturi pentru, 218 împotrivă și 30 abțineri.
În temeiul legislației, o decizie de returnare emisă unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală într-un stat membru de către autoritățile naționale competente va fi însoțită de obligația de a părăsi țara UE respectivă imediat sau într-un anumit termen.
Obligația de cooperare și de detenție
Resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei decizii de returnare vor trebui să coopereze cu autoritățile. Pentru a-și pregăti returnarea, aceștia pot fi plasați în detenție, pe baza unei evaluări individuale, de exemplu în cazul în care nu cooperează, prezintă un risc de sustragere sau prezintă un risc de securitate. Detenția va trebui să fie dispusă de o autoritate administrativă sau judiciară și poate dura până la 24 de luni. Prelungirea cu până la șase luni în total va fi posibilă în cazul în care circumstanțele se schimbă, apar noi informații sau se îmbunătățește cooperarea cu o țară terță. În cazul în care un resortisant al unei țări terțe se mută într-un alt stat membru, se poate aplica o nouă perioadă de luare în custodie publică. Statele membre vor putea, de asemenea, să solicite raportarea periodică sau obligația de a locui într-un loc desemnat. Pot fi impuse, de asemenea, alternative la detenție, cum ar fi o garanție financiară sau monitorizarea electronică.
Măsuri de investigare
Autoritățile naționale pot desfășura acțiuni specifice de investigare pentru a pregăti sau a asigura o returnare eficace. Acestea ar putea include percheziții ale resortisanților țărilor terțe, reședințe sau alte incinte relevante, sub rezerva unei autorizații judiciare sau administrative, precum și percheziții și confiscări ale bunurilor personale și ale dispozitivelor electronice. Toate măsurile trebuie să respecte drepturile fundamentale și să facă în continuare obiectul unor garanții și căi de atac în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern.
Acord cu țări din afara UE pentru acceptarea persoanelor returnate
Va fi posibil transferul migranților cu o decizie de returnare, excluzând minorii neînsoțiți, către „centre de returnare” de pe teritoriul unei țări care este de acord să îi accepte, pe baza unui acord încheiat de un stat membru al UE. Aceste acorduri pot fi încheiate numai cu țări terțe care respectă drepturile omului, dreptul internațional și principiul nereturnării. Autoritățile naționale vor trebui să informeze Comisia și alte state membre înainte de intrarea lor în vigoare.
Citat
Raportorul Malik Azmani (Renew, Olanda) a declarat: „Astăzi, Europa își ține promisiunea. Oamenii se așteaptă, pe bună dreptate, ca cei care nu au drept de ședere să se întoarcă în țările lor de origine. De aceea, am o prioritate clară: măsuri de returnare eficiente și realiste. Și, după aproape 20 de ani de stagnare, Europa le are în sfârșit. Returnarea este ultima piesă a sistemului de migrație al UE și sunt extrem de mândru că acum o putem pune în practică.”
Următorii pași
În urma aprobării de către Parlament, textul trebuie să fie adoptat în mod oficial de Consiliu și publicat în Jurnalul Oficial înainte de a putea intra în vigoare. Unele dispoziții, inclusiv privind centrele de returnare, evaluarea vârstei minorilor și dimensiunea externă a returnărilor, se vor aplica imediat. Alte dispoziții care necesită etape pregătitoare se vor aplica 12 luni de la intrarea în vigoare a legislației.
