Două lumi, aceeași ființă
Mihai Călugărițoiu
Volumul „Avalanșe”, al scriitorului Gheorghe Nicolăescu, prezintă ultimii ani trăiți de Licia Mantaș.
În urma unei vieți pline de laude și de dragoste, vârstnica doamnă este zguduită de moartea soțului ei, Ticu. Momentul în care „singura […] iubire își dădea ultima răsuflare” delimitează două lumi pentru Licia.
Prima dintre ele se referă la „universul” pe care femeia îl credea creat doar pentru ea. Atât situația sa materială, cât și frumusețea deosebită o fac pe doamna Mantaș să se considere centrul societății în care trăiește. De asemenea, dragostea necondiționată pe care răposatul ei soț, „dragul de Ticu”, i-o poartă o fac să se simtă atotstăpânitoare.
A doua dintre lumi apare după acest eveniment tragic. De această dată, însă, doamna Licia Mantaș realizează că nu ea se află la baza tuturor acțiunilor. Având prejudecăți față de rudele lui Ticu, alege să le părăsească și ajunge să rămână singură. Mai mult decât atât, vârstnica doamnă pare să devină victima unei companii mincinoase, plină de interese. Fiind convinsă de bunătatea familiei unui bărbat mincinos, Păunică, își pierde propria locuință.
O salvare din acest coșmar pare să fie Ninel, care îi spune doamnei Mantaș că se află în pericol și că ar trebui să-l urmeze. Rămâne de văzut ce decizie va lua Licia, dar și dacă va mai reuși să-și recapete fericirea de altădată.
Postfață la volumul „Avalanșe”, Editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu-Vâlcea, 2026, p. 351.
Andreea-Violeta Florescu,
13 ani, elevă, clasa a VI-a, Școala Gimnazială „Take Ionescu”, Râmnicu-Vâlcea, premiul al II-lea la Concursul Național de Lectură și Interpretare„Ionel Teodoreanu”, ediția a XIX-a, Iași, 2025.
Fragilitatea senectuții
Noul roman, Avalanșe, al scriitorului Gheorghe Nicolăescu, vine să întregească și, în același timp, să încheie trilogia Călători în amintiri, începută cu scrierileDin vremuri de neuitat și Sacrificii, ambele publicate în 2024.
Dacă în primul volum, Din vremuri de neuitat, sunt cuprinse mai multe nuvele: Nesomnul, Viscolul, Calea la târg și Scrisoare către prieteni, cel de-al doilea este un roman, Sacrificii, la fel cum este și acesta, Avalanșe.
În nuvela Scrisoare către prieteni autorulni se confesează: „Merg prin amintiri, dezamăgit”, mai de grabă nostalgic, credem noi, după modul cum se desfășoară acțiunile acestor scrieri.
Născut, crescut și educat, în prima parte a vieții, în mediul rural, autorul ne prezintă oameni și fapte din acest mediu, pe care l-a cunoscut și în care a revenit, însoțit de duhul locului, mereu și mereu, tocmindu-și, chiar, eternitatea, în acest cadru natural, alături de părinți și strămoși.
În romanul Avalanșe scriitorul ne prezintă ramura apusă a unui mare neam, din care autorul însuși face parte, „Tatăl meu, vărul primar al dumitale”, adică al Feliciei/Liciei, personajul principal al romanului.
Familia scriitorului este recognoscibilă de cei apropiați, identificând pe Gicu și Veruța, alături de fiii lor: George, Victor și Marius.
Aflată în plină senectute, Licia, singura supraviețuitoare a unei familii fără urmași, își rememorează copilăria și adolescența, alături de sora sa, necăsătorită, tot fără urmași, de tatăl său, Tătuie, și de mama sa, deținătorii unei moșii, pe meleagurile autorului.
O copilărie și adolescență lipsite de griji, determinând-o să creadă că întregul univers îi aparține, desconsiderând pe cei ce nu erau de aceeași stare cu ei. Fericirea Liciei va continua și alături de soțul său, militar de carieră. Prin acest mariaj, noua familie reușește să depășească neajunsurile schimbărilor istorice, de la jumătatea secolului trecut. Chiar dacă moșia a intrat în proprietate comună, salariul și, apoi, pensia soțului au menținut viața îndestulată a familiei, într-o casă particulară, la oraș.
Necazurile Liciei încep când viața ei se îndreaptă spre… sfârșit.
Frumoasă încă, chiar dacă are aproape o sută de ani, obișnuită cu aprecierile și laudele semenilor, cade pradă unor escroci, unul de la oraș, care o păcălește și o deposedează de casă, celălalt de la țară, care o ademenește și o deposedează de banii luați pe casă și de moșie.
La toate acestea se adaugă caracterele josnice ale celor care au sărăcit-o și minciuna idilică a celui de la țară, în casa căruia ajunge să trăiască, în condiții mizere și într‑o atmosferă psihică apăsătoare.
Povestindu-i viața, autorul își însoțește eroina, atât la oraș, arătându-i casa și modul de viață, dar și la țară, descriind, cu lux de amănunte, traiul din mediul rural, casa și acareturile, împreună cu relațiile interumane din mediul sătesc.
Punând capăt suferințelor, autorul o însoțește „pe drumul fără întoarcere”, alături de puținii cunoscuți, majoritatea dintre ei bucuroși că totul s-a terminat, lăsându-ne un gust amar și gândind: Sic transit gloria mundi!
Postfață la volumul „Avalanșe”, Editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu-Vâlcea, 2026, pp. 353-354.
