Opt din zece copii ucraineni au simțit frică față de străini

Sondaj World Vision România

Fundația a sprijinit peste 170 de mii de ucraineni

Opt din zece copii ucraineni au trecut prin momente de frică după izbucnirea războiului atunci când interacționau cu persoane străine. Dintre aceștia, unu din zece s-a confruntat des sau foarte des cu stări de frică, arată cel mai recent sondaj realizat de World Vision România. Într-un an de la izbucnirea războiului, peste trei milioane de ucraineni au intrat pe teritoriul țării noastre, dintre care peste 100 de mii au solicitat o formă de protecție pentru a putea rămâne în România. World Vision România a sprijinit peste 170 de mii de ucraineni, dintre care 44% copii. Fundația a desfășurat miercuri, 22 februarie, de la ora 09.30, la Romexpo evenimentul pentru lansarea sondajului “Cum a integrat România copiii refugiaţi?“ și cronologia video a unui an de conflict în Ucraina.

La eveniment au participat: Ligia Deca (ministrul Educaţiei), Raed Arafat (șeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă), Horia Tomescu (viceprimar, Primăria Muncipiului Bucureşti), Cosmina Simiean (director, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti), Pablo Zapata, (reprezentantul UNHCR în România), Mihaela Nabăr (director executiv World Vision România) și Cristina (mamă refugiată, beneficiară a centrului de refugiaţi Romexpo).

Impactul psihologic al războiului asupra copiilor

Aproape opt din zece copii ucraineni (77%) au trecut prin momente de frică după izbucnirea războiului atunci când interacționau cu străini. Dintre aceștia, unu din zece s-a confruntat des sau foarte des cu stări de frică, arată rezultatele celui mai recent sondaj realizat de World Vision România. Chestionarul a fost aplicat în perioada 27 ianuarie – 10 februarie în rândul beneficiarilor ucraineni ai fundație, cât și ai altor ucraineni care au găsit sprijin la Romexpo.

Conform sondajului, șapte din zece copii întâmpină probleme de insomnie, conform aceluiași sondaj la care au răspuns părinți ucraineni, în special mame.

Peste 80% dintre părinți spun despre copiii lor că se enervează mai ușor în urma traumelor provocate de război. Dintre aceștia, unu din cinci copii are momente de iritare des sau foarte des.

Patru din zece copii tind să se izoleze mai mult decât înainte de izbucnirea conflictului militar, dintre care aproape unu din zece (9.4%) se izolează des sau foarte des.

Acestea sunt doar câteva dintre consecințele psihologice manifestate de copii în urma tragediei care i-a fortaț să-și părăsească casele și toată viața pe care o cunoșteau până la data de 24 februarie 2022 – când au fost lansate primele rachete către țara lor. Din cauza acestor urme adânci, șapte din zece părinți ucraineni consideră că fiii și fiicele lor au nevoie de consiliere psihologică.

Educația copiilor ucraineni din România

Doar 36% dintre părinții ucraineni spun despre copiii lor că au continuat procesul educațional în școlile din România. Restul copiilor fac școală fie online cu profesori ucraineni, fie învață acasă alături de părinți. 4.1% dintre copii nu fac deloc școală, conform mărturiilor părinților.

Dintre cei care fac școală, 99.6% învață în continuare după curriculumul ucrainean. Pe de altă parte, 40% dintre părinți afirmă despre copiii lor că nu fac toate lecțiile din curriculum. De asemenea, peste 80% sunt de părere că cei mici au suferit pierderi de învățare din cauza războiului.

Sondajul a fost realizat în rândul părinților ucraineni care au tranzitat ori s-au stabilit pe teritoriul României. Dintre respondenți, 42% se află de peste jumătate de an în țara noastră, iar 25% au între trei și șase luni de când se află în România. 52% dintre părinții respondenți au doi copii, 38% au un copil, iar restul au trei sau mai mulți copii.

“În septembrie am ajuns în România. Nu știam încotro să o apuc cu băiețelul meu. Eram amândoi speriați. După o lună, am găsit un anunț despre un Happy Bubble pentru copii și părinți al organizației World Vision. În fiecare seară, înainte să mergem la somn, copilul mă întreabă: ce facem mâine? Iar eu îi zic: Mergem la Happy Bubble. Copilul meu spune: «Da? Atunci să mergem.» După ce am plecat din Ucraina, a început să aibă coșmaruri. Punea la telefon doar sunetul de sirenă al ambulanțelor pe care apoi îl mima. Acum nu mai face asta și doarme mai liniștit. Noi venim aici de la opt dimineață, când se deschide centrul. Atunci încep orele de ucraineană. Apoi au masă, ateliere creative sau de limba română”, a afirmat Viktoriia Smirnova, mama ucraineană a unui băiețel de opt ani care merge la un Happy Bubble din București.

“Fetiței mele îi place foarte mult la centru. Și-a făcut prieteni în grădiniță, îi place de educatori și activitățile. Și băiatul meu merge la centru, dar la început nu i-a plăcut foarte mult pentru că era cel mai mare dintre copiii de acolo. Apoi, au venit copii de vârstă cu el și a început să meargă cu bucurie la centru. Și-a făcut prieteni, vorbesc între ei și după ce se termină activitățile. Eu sunt foarte mulțumită că băiatul are cu cine comunica. Înainte, când am stat în Iași, nu avea cu cine să vorbească. Stătea acasă în fiecare zi. A fost o perioadă foarte complicată, atât pentru el, cât și pentru mine ca mamă”, a mărturisit Natalia Popova, mama a doi copii care merg la același Happy Bubble.

“Eu vin la centru de cinci luni. Am avut foarte multe emoții în prima zi. Îmi era teamă că nu mă voi împrieteni cu nimeni. Apoi, am întâlnit-o pe Marina, care acum e prietena mea cea mai bună din Happy Bubble. M-a și învățat să folosesc tableta. Când nu sunt la centru mă plictisesc, dar când sunt în centru, sunt veselă”, ne-a spus și Veronica, 11 ani.

“Ultimul an a fost una dintre cele mai importante lecții pe care le-am primit ca organizație despre ce înseamnă demnitatea umană și despre cum speranța se poate regăsi în cele mai mici detalii. Dincolo de nevoile imediate ca hrana sau un acoperiș deasupra capului, ne-am dat seama că acești copii și familiile lor au nevoie să recupereze o fărămă din cum arăta o zi obișnuită din viața lor înainte de război. Copiii au nevoie să se joace, să-și facă prieteni și să continue să învețe. Mamele au nevoie să fie și ele active, să muncească, să socializeze cu femei care trec prin aceeași durere și să învețe limba română pentru a interacționa cu cine au nevoie: de la autoritățile statului la doamna de la care vor să cumpere o pâine. Noi vom sprijini toate inițiativele de integrare pe termen mediu și lung pentru toți acești peste 100 de mii de oameni pentru care România a devenit a doua casă”, a declarat Mihaela Nabăr, director-executiv World Vision România.