În România, profilul consumatorilor vulnerabili de energie este, de obicei, analizat de ministerele responsabile de tratarea sărăciei energetice cu referință insuficientă la date concrete din teren, studii de caz sau alte detalii legate de mediul de viață al acestor oameni (regiuni montane/de câmpie, rural/urban, locuințe informale etc.). Măsurile generalizate la nivel de populație sau care nu fac distincție între vulnerabilități nu pot produce o acoperire corectă a nevoilor diferitelor categorii de gospodării, atrag atenția experții Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE).
De pildă, faptul că cele mai multe gospodării sărace se încălzesc cu lemne este cunoscut, dar cantitatea medie de lemne necesară în anotimpul rece, nu. Acest fapt a făcut ca, în Legea consumatorului vulnerabil, acest aspect să nu fie corect reflectat în ajutorul financiar asociat gospodăriilor.
Consumatorul vulnerabil de energie este „persoana singură/familia care, din motive de sănătate, vârstă, venituri insuficiente sau izolare față de sursele de energie, necesită măsuri de protecție socială și servicii suplimentare pentru a-și asigura cel puțin nevoile energetice minimale”, conform Legii nr. 226 din 16 septembrie 2021 privind stabilirea măsurilor de protecție socială pentru consumatorul vulnerabil de energie.
Cooperarea între instituții este uneori dificilă, cu precădere pe teme noi și transversale, cum este sărăcia energetică. Aceasta conduce la declinarea de competențe între instituții care ar trebui să aibă un rol important în tratarea sărăciei energetice, ceea ce reprezintă una dintre cauzele majore care conduc la blocaje și la dificultăți de a aplica măsuri reale de sprijin pentru cei aflați în nevoie. Experții ORSE semnalează că ministerele care au un interes în adresarea sărăciei energetice din perspectiva obiectivului de tranziție justă asumat de către țara noastră ar trebui să faciliteze cooperarea pe acest subiect printr-un schimb constant și curent de date și informații. Acest tip de parteneriat are trebui să se extindă și către organizații din mediul privat, neguvernamental sau comisii de specialitate din Parlament.
De asemenea, o colectare a datelor integrată și sistematică ar facilita procesul de luare a deciziilor. În acest moment, fiecare instituție urmărește culegerea de date în izolare față de celelalte instituții ale statului. Mai mult, există o transparență limitată a proceselor de proiectare de politici publice. Programele naționale ar trebui să aibă obiective și sarcini clare și limitate, care să poată fi transpuse în acțiuni ușor de cuantificat. În prezent, direcțiile care reies din Legea consumatorului vulnerabil rămân din acest punct de vedere încă neclare și greu de urmărit.
„E important, în primul rând, ca instituțiile să înțeleagă clar rolul pe care îl au pe această temă și miza acestor mari obiective pentru societate: tranziția energetică cu toată complexitatea ei, alcătuită din teme precum sunt sărăcia energetică, reabilitarea termică, performanța clădirilor, competitivitatea economică, decarbonarea sistemelor energetice în general, etc. Toate acestea sunt integrate, iar atingerea obiectivelor de tranziție justă presupune o înțelegere clară a acestor teme și a acțiunilor care derivă din ele. În cazul consumatorilor vulnerabili și al persoanelor care încă nu sunt conectate la o formă de energie, situația lor reală, de pe teren, e insuficient cunoscută la nivelul instituțiilor statului. În acest moment ne confruntăm cu o cunoaștere limitată a evidențelor din teren, ceea ce duce la multe stereotipuri și măsuri nerealiste”, a declarat Anca Sinea, vicepreședinte al Asociației Centrul pentru Studiul Democrației și coordonatorul ORSE.
Experții ORSE consideră că este necesară o publicare periodică a datelor colectate, în rapoarte ușor de înțeles și de parcurs de către alți actori din societate, inclusiv instituții publice cu alte portofolii administrative, cu atât mai mult cu cât sărăcia energetică este o provocare care antrenează eforturi administrative dintre cele mai diverse.
O cale de acțiune recomandată de ORSE presupune dezvoltarea unui comitet de lucru interministerial sub coordonarea unui viceprim-ministru, pe modelul de lucru privind implementarea Strategiei Naționale de Renovare pe Termen Lung sau pe modelul departamentului guvernamental pentru Dezvoltare Durabilă. Cu un leadership asumat, aceste modele sunt funcționale și au la bază o cooperare intensă inter- și intra-instituțională. O instituție cu rol clar de leader ar îmbunătăți cooperarea și între toate tipurile de actori (public, privat, ONG-uri) și ar fluidiza procesul de luare a deciziilor, inclusiv la nivel local, oferind sprijin pentru accesarea de date, transfer informațional și implementarea de programe. Mai mult, actorii din societate ar putea înțelege mai ușor mizele cooperării pe subiecte precum sărăcia energetică.
O altă soluție recomandată de ORSE este implementarea ghișeului unic – un model de cooperare între actori de la nivel local sau regional implementat cu succes în multe state membre UE. Ghișeul unic are la îndemână informațiile legate de beneficiari, soluții și finanțări disponibile și oferă asistență personalizată consumatorului vulnerabil, ajutându-l în identificarea celor mai bune opțiuni pentru depășirea situației de vulnerabilitate.
Mai multe recomandări ale experților pe marginea acestui subiect, formulate în cadrul grupurilor de lucru, pot fi consultate online, pe website-ul Observatorului Român al Sărăciei Energetice, la adresa: https://saracie-energetica.ro/recomandarile-expertilor/
