Se impune o acțiune concertată a țărilor bogate și a organizațiilor internaționale
Numărul persoanelor în situație de criză alimentară sau chiar mai gravă a explodat în ultimul an sub efectul conjugat al conflictelor, al efectelor schimbărilor de climă și al șocurilor economice provocate de pandemie. A sosit momentul în care organizații internaționale dau semnale de alarmă. Un raport anual elaborat de Rețeaua mondială împotriva crizelor alimentare, la care participă îndeosebi Uniunea Europeană, Organizația pentru alimentație și agricultură (FAO) și Programul alimentar mondial (WPF) atrage atenția asupra faptului că pandemia de coronavirus a provocat deja o explozie a foametei în lume. Organismele mai sus menționate au contabilizat anul trecut, la nivelul planetei, 155 milioane de persoane în situație de criză alimentară sau chiar mai rău, cu 20 milioane mai mulți decât în 2019. „Omenirea poate fabrica oxigen pe Marte, dar aici, pe Terra, 155 milioane de oameni se confruntă cu foamea. Un contrast șocant”, a declarat pe ton de revoltă Qu Dongyu, directorul FAO.
De la criză alimentară la foamete
Pentru măsurarea insecurității alimentare, orgnismele internaționale utilizează o scară gradată de la 1 la 5. Faza 3 (criză alimentară) corespunde unei situații în care deficitul alimentar începe să provoace malnutriția sau în care aceste deficite pot fi evitate reevaluând prioritățile în cadrul gospodăriei. Faza 4 (urgență alimentară) începe atunci când cazurile de malnutriție și chiar mortalitate cresc sensibil, iar familiile afectate ajung să-și vândă bunurile pentru a supraviețui. În fine, faza 5 corespunde deja foametei, fără posibilitatea aplicării unei strategii pentru obținerea hranei, existând inclusiv riscuri imediate pentru viața persoanelor. Anul trecut, peste 28 milioane de persoane s-au găsit în situația de urgență alimentară (faza 4). Patru țări concentrau, singure, mai bine de 2 milioane de persoane în această situație: Republica Democratică Congo (RDC), Sudanul, Yemenul și Afganistanul. În alte patru țări (Sudanul de Sud, Etiopia, Haiti și Zimbabwe), populația lovită de situația de urgență depășea un milion.
Foametea
În privința foametei, ea a lovit anul trecut în jur de 133.000 de persoane la nivelul Terrei. Patru persoane din cinci trăiesc în Sudanul de Sud (peste 100.000 înfometați) Alte două țări lovite de foamete au fost Yemenul (16.500 persoane) și Burkina Faso (11.400).
Africa rămâne de departe continentul cel mai fragil, cu aproape 98 milioane de persoane în situație de criză alimentară sau mai rău. În Sudanul de Sud și Africa Centrală, mai bine de jumătate din populație este în faza de foamete. Cifrele au crescut serios în nu mai puțin de alte 12 țări, între care RDC și Nigeria.
Situația este de asemenea îngrijorătoare în Orientul Mijlociu, afectat de războaie, în special în Siria, unde 60% din populație este înfometată. Consecințele malnutriției, în special asupra copiilor, sunt dramatice. Raportul mai sus menționat estimează la 15,8 milioane numărul copiilor cu vârste sub 5 ani care suferă de slăbiciune extremă.
Războaie, dezastre climatice și șocuri economice
„Conflictele armate, dezastrele climatice și șocurile economice sunt principalele motoare ale insecurității alimentare”, declara Comisarul european pentru gestionarea crizelor, Janez Lenarčič. Foamea, susține el, a atins deja „un nivel nemaicunoscut în istoria recentă”…” Este consecința esențială a pandemiei care a încetinit creșterea economică și a făcut să explodeze șomajul și sărăcia în regiuni deja fragile, fără programe sociale susceptibile să amortizeze șocurile”.
Perspectivele pentru 2021 – dau alarmă agențiile specializate ale ONU- sunt și mai proaste. Potrivit autorilor raportului mai sus amintit, numărul persoanelor suferind de foame (faza 3 și mai mult) va trece anul acesta de la 21,8 la 27,3 milioane în RDC și de la 13,5 la 16,1 milioane în Yemen. Fără să mai vorbim de Afganistan și Africa de Est, care în prezent sunt ameninţate de secetă. Pe scurt, toți indicatorii sunt în 2021 „pe roșu”. Singura speranță de a scăpa de o catastrofă ar fi o acțiune concertată a țărilor bogate și a organizațiilor internaționale. „Avem nevoie de 5 miliarde de dolari, estimează David Beasley, directorul executiv al Programului alimentar mondial. Sunt fonduri care ar fi binevenite cât mai repede posibil deoarece atunci când se declară foametea, va fi prea târziu – oamenii mor sau sunt deja morți”, a adăugat oficialul citat.
