Raportul anual al Organizației Internaţionale a Muncii (OIT) dă un semnal de alarmă privind consecințele sociale ale pandemiei de Covid-19. Pandemia, care face ravagii de mai bine de 17 luni, constată raportul, a aruncat încă 100 milioane de lucrători în sărăcie, după ce un bilanț anterior – sursă ONU – constată deja un deficit de 75 milioane de locuri de muncă. Noul dezastru, relevau miercuri surse ONU, este provocat de reducerea programului de lucru, precum și de evaporarea locurilor bune de muncă. Perspectiva este și mai îngrijorătoare, dacă avem în vedere că criza sanitară este încă departe de a se sfârși și munca, toate activitățile – spune OIT – nu pot reveni la nivelul de dinaintea pandemiei decât, probabil, în 2023. Căci, spune directorul OIT, Guy Ryder, „va trebui surmontate pagubele severe cauzate economiilor și societăților”. „Fără un efort deliberat vizând accelerarea creării de locuri de muncă decente și susținerea membrilor societății cei mai vulnerabili, fără relansare în sectoarele economice cele mai afectate, prognozează Guy Ryder, efectele pandemiei ar putea fi resimțite vreme de mai mulți ani sub forma pierderii potențialului uman și economic sau sub forma sărăciei și a inegalității”.
Reducerea orelor de muncă
Raportul OIT arată că circa 205 milioane de persoane s-ar putea trezi fără loc de muncă în 2022, față de 187 milioane în 2019. Dar aceste statistici oficiale ascund o realitate cu mult mai sumbră, întrucât numărul orelor de muncă în pandemie s-a diminuat. În 2020 „s-au evaporat” 8,8% din orele de muncă raportat la ultimul trimestru al anului 2019, respectiv echivalentul a 255 milioane de locuri de muncă cu program plin. Și chiar dacă relansarea economică va fi reluată în unele regiuni ale lumii, la sfârșitul anului va continua să lipsească echivalentul a 100 milioane locuri de muncă cu program întreg. Acest deficit de locuri de muncă și de ore de muncă s-a adăugat la marea rată a șomajului, la folosirea incompletă a timpului de muncă și la proastele condiții de muncă existente și înaintea crizei sanitare. Chiar dacă situația folosirii mâinii de lucru se va ameliora un pic în al doilea semestru al acestui an, mai susține OIT în raportul sau, relansarea economică va fi inegală, în special din cauza diferenței între rata de vaccinare din țările bogate și cea din țările sărace. Țările emergente, cele în curs de dezvoltare vor avea de asemenea dificultăți în a pune în aplicare planuri de relansare post-pandemie.
Accentuarea sărăciei
Existența unui număr mult mai mic de locuri de muncă și reducerea numărului orelor de muncă, subliniază raportul la OIT, conduce automat la o mai accentuată sărăcie. Față de 2019, exemplifica OIT, circa 108 milioane de muncitori au ajuns în categoria săracilor sau chiar a persoanelor foarte sărace, ceea ce înseamnă că familiile care depind de aceștia vor fi nevoite să trăiască cu mai puțin de 3,2 dolari pe zi. Pentru cele 2 miliarde de persoane care lucrează în sectorul informal, consecințele pandemiei au fost catastrofale, mai ales pentru femei care și-au părăsit locurile de muncă în masă, inclusiv în țările bogate, nevoite să se ocupe de copii după închiderea școlilor. Un fenomen care provoacă temeri Organizației Internaționale a Muncii. „Nu va avea loc o adevărată relansare economică fără revenirea locurilor de muncă bune”, avertizează directorul OIT, Guy Ryder.
