20.5 C
București
luni, 12 aprilie

Partidele apar și dispar, biserica rămâne

Refuzul unui grup de parlamentari USR de a vota aprobarea unui ajutor financiar schitului de la Muntele Atos pe motivul că se risipesc banii românilor în scopuri populiste nu este decât una dintre fațetele atacurilor declanșate de câțiva ani împotriva Bisericii Ortodoxe Române.

Cu sinceritate, dar și cu jenă intelectuală trebuie să recunosc că nu înțeleg rațiunea politică a acestui comportament.

Pot să înțeleg și să accept fără nicio problemă faptul că membrii acestui partid sunt liber cugetători și resping religia creștină. Este voința domniilor lor și nimeni nu ar avea dreptul să-i judece, așa după cum nimeni nu i-a judecat atunci când, la investitura parlamentară, au refuzat să jure pe Biblie.

Nu înțeleg însă de ce își transformă ateismul personal în acțiune politică. Nu înțeleg de ce statutul de parlamentar sau guvernant este folosit pentru a da ateismului lor putere de lege sau de ordonanță de urgență.

De fapt, nu este o opoziție între ateism și creștinism, ci doar o acțiune politică de reducere pe cât posibil a rolului și importanței Bisericii Ortodoxe Române. Se practică o manipulare prin care să se discrediteze biserica, o culpabilizează pentru așa-zisa ”risipă” pe care bugetul o practică pentru sprijinirea bisericii române, considerată a fi o instituție dacă nu nocivă, cel puțin inutilă în societatea modernă.

În familia politică din face parte și USR, numită neomarxistă, poziția față de religie este bine conturată.

Spre deosebire de punctul de vedere al lui Marx conform căruia religia a fost o forță conservatoare, neomarxiștii recunosc rolul pe care religia îl poate juca în realizarea schimbării sociale radicale.

Deci, din punct de vedere neo-marxist, în timp ce creștinismul poate avea originea ca o forță opresivă, este posibil ca acesta să “evolueze” într-o sursă de rezistență, care are potențialul de a aduce schimbări sociale radicale.

Otto Maduro este un ideolog al neomarxismului care a susținut că instituțiile religioase au un grad de libertate față de baza economică. ”Instituțiile religioase nu lucrează întotdeauna pentru beneficiile elitelor puternice, ele pot acționa independent (cu autonomie)”. Mergând și mai departe, Maduro a susținut că, în unele societăți, religia ar putea fi de fapt singura instituție prin care oamenii se pot organiza pentru o schimbare socială radicală. (vezi: RevisesSociology 16.07.2018: ”The Neo-Marxist, Perspectiv on Religion”).

Este posibil ca, în conformitate cu acest tip de ideologie, USR să vadă în Biserica ortodoxă română dacă nu un adversar politic, măcar un opozant față de obiectivul pe care îl urmăresc, acela de a prelua controlul total asupra societății și economiei. Fiind ”singura instituție prin care oamenii se pot organiza pentru o schimbare socială radicală”, așa după cum susține Otto Maduro, biserica ar putea deveni un obstacol puternic în calea realizării obiectivului politic neomarxist.

Deci, trebuie atacată și pe cât posibil anihilată.

Dacă așa este, atunci este de neînțeles naivitatea de care ar da dovadă promotorii unei astfel de politicii anti-biserică în România.

În România, biserica ortodoxă este prezentă pe toate paginile istoriei poporului român. Niciun moment din istoria acestui popor nu poate fi explicat fără rolul hotărâtor al bisericii, așa după cum niciun moment al prigoanei comuniste asupra ei nu a însemnat transformarea românilor în atei. Din contră, am devenit și mai atașați credinței, și mai apropiați de biserică, pe care am considerat-o nu doar un sprijin moral, ci și un pilon al rezistenței, mai întâi față de rusificarea la care erau supuși, mai târziu față de ceaușism. Biserica Ortodoxă Română a fost și este mentorul fiecăruia dintre români, l-a învățat carte, i-a dat demnitate și, mai ales, dragoste de țară.

Ca partid și ca politician, trebuie să înțelegi ce este și ce vrea poporul român.

Oricât de critic ne-ar judeca alții și oricât ne autoflagelăm noi înșine câteodată, suntem un popor de admirat pentru încăpățânarea de a rămâne noi înșine indiferent de vremuri, de conducători și de cotropitori. Avem meritul de a nu fi devenit altceva decât suntem, adică un popor care vorbește mai latinește decât italienii și care face soft-uri mai bine decât americanii.

Poporul român este tolerant pentru că a înțeles sensul și filozofia istoriei, a înțeles că este mai bine să conviețuiești cu alte neamuri decât să le ataci, că este mai bine să chibzuiești decât să te năpustești, că este mai bine să negociezi decât să cotropești.

Poporul român mai are însă o caracteristică de care politicienii trebuie să țină seama. Este un popor al tradițiilor, al obiceiurilor și al sărbătorilor creștine. Toate aceste evenimente importante ale vieții românești sunt percepute prin influența pe care credința creștină o are asupra sentimentelor și comportamentului românilor.

Modernitatea și diversele revoluții, fie ele industriale sau informatice, nu au diminuat cu nimic rolul și importanța Bisericii Ortodoxe Române în viața noastră indiferent dacă suntem tineri sau bătrâni, indiferent dacă suntem în țară sau în diaspora.

Amploarea extraordinară a pelerinajelor și a sărbătorilor sfinte chiar pe timp de pandemie au dovedit acest lucru.

Partidele și politicienii ar trebui să realizeze că în România a te ”bate” cu biserica este un act de sinucidere politică.

Încă nu a apărut un partid sau o mișcare politică aptă de a apleca balanța interesului populației în favoarea ideologiei politice și în defavoarea credinței creștine. Probabil că nici nu va apărea în viitor.

În dorința de a discredita biserica, apar în ultima perioadă opinii conform cărora biserica ortodoxă română ”cheltuiește prea mult din banul public și nu contribuie cu nimic la acoperirea nevoilor financiare ale bugetului”. O doamnă cu notorietate teatrală ce beneficiază ca imagine de talentul de actor al tatălui domniei sale consideră că este o cheltuială fără rost construcția Catedralei Neamului și ar trebui transformată în spital sau ca spațiu de vaccinare împotriva Covid-19. Unii membri ai noului Parlament consideră că bisericii ar trebui să i se taie finanțarea bugetară și că ar trebui să i se impoziteze veniturile.

În spatele acestor atacuri stă ori intenția rea, ori lipsa de informare. În realitate, Biserica Ortodoxă Română contribuie substanțial la finanțarea unor activități sociale și de ajutorare a categoriilor defavorizate, mobilizând sume importante.

Iată doar câteva dintre ele, ușor de studiat pe site-ul BOR dacă ar fi existat dorința de corectitudine.

”În cadrul activității filantropice a Bisericii Ortodoxe Române din anul 2018 au fost acordate ajutoare financiare directe în valoare de 15.986.669,41 lei (aproximativ 3,3 milioane de euro, la cursul BNR 1 euro = 4,7480 lei) și ajutoare materiale în valoare estimată de 38.799.137,58 lei (aproximativ 8 milioane de euro, la cursul BNR (1 euro = 4,7480 lei), potrivit unui raport al Consiliului Național Bisericesc semnat de Patriarhul României și citat de agenția Basilica.

Pentru susținerea întregii activități de asistență socială și filantropică și pentru sprijinirea sinistraților, în anul 2018, la nivelul Patriarhiei Române, a fost cheltuită suma de 114.142.717,61 lei (aproximativ 24 de milioane de euro, la cursul BNR (1 euro = 4,7480 lei).

Așezămintele social-filantropice cuprind: 146 cantine sociale și brutării, 43 instituții care oferă servicii medicale și farmacii, 104 centre de zi pentru copii, 20 centre de zi pentru vârstnici, 47 centre rezidențiale pentru vârstnici, 31 birouri de asistență socială și centre comunitare, 61 grădinițe sociale și afterschool, 14 locuințe protejate, 106 centre de informare, de consiliere și centre de resurse, 48 centre de tip familial, 2 instituții de învățământ pentru adulți, 18 centre de urgență (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice și pentru victime ale traficului de persoane), 26 campusuri de tabără, 48 centre educaționale și alte 101 instituții/servicii cu specific diferit.

Programul „Masa Bucuriei”, care se desfășoară la nivel național în parteneriat cu magazinele Selgros Cash&Carry și Carrefour Romania SA, constă în donarea săptămânală de bunuri alimentare și igienico-sanitare pentru centrele sociale; valoarea bunurilor donate, prin acest program, în anul 2018 este de 1.086.685 euro.

Caravana medicală „Sănătate pentru sate”, desfășurată de voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, a realizat 59 deplasări, înregistrând 7.890 beneficiari. Componenta „Educație și prevenție și pentru sănătate”, care este o extensie a campaniei „Sănătate pentru Sate”, în cele 52 de ediții organizate de-a lungul anului 2018, a ajuns la 12.000 de beneficiari.”

Concluzia: În România, politicul, dacă într-adevăr dorește să reprezinte interesele celor care l-au votat, trebuie să înțeleagă că, înainte de a fi alegători, românii sunt credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române.

- PUBLICITATE -

4 COMENTARII

  1. B.IS.E.R.I.CA. B-13 Enoriasi, IS-Iisus, EI-Ilie, RCA-Car. Enoriasii 13 in carul Lui Iisus si Ilie.
    CHUR.CH. CHUR-Church, CH-Christ. Christ’s church.
    Politicienii lovesc biserica si isi distrug mijloacele de transport in acelasi timp care ii duc la finalizarea scopurilor politice.

  2. Cu tot respectul, dar, dacă sunt ateu, de ce mi se bagă mâna în buzunar pentru un serviciu de care nu mă folosesc? Nu cumva e vorba de furt? Tudose de Constanța zice că Biserica e independentă față de stat. Așadar, profesia de popă este una liberală. E firesc atunci ca domnii popi să facă singuri bani, nu să cerșească de la stat. Franța procedează așa din 1905. nu-și obligă cetățenii să întrețină o turmă de puturoși, vânzători de iluzii, lacomi și mincinoși.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW