Mariana BUTNARIU (www.gds.ro)
Mitingul național anti-imigranți al lui Marine Le Pen a condus duminică primul tur de scrutin în alegeri cu mize excepționale, care ar putea pune guvernul Franței în mâinile unui partid de extremă dreapta pentru prima dată după al Doilea Război Mondial. Coaliția de guvernământ a președintelui Emmanuel Macron a fost bătută de o alianță incipientă a stângii și a ajuns pe locul trei.
La trei săptămâni după ce și-a depășit rivalii la sondajele europene cu prezență redusă, Mitingul Național (RN) al lui Le Pen și-a confirmat statutul de forță politică principală a Franței într-un prim tur al alegerilor legislative marcat de cea mai mare prezență la vot din ultimele trei decenii.
Tabăra lui Le Pen a asigurat o victorie clară, deși nu una decisivă, ceea ce înseamnă că rezultatul final al votului rămâne incert înainte de al doilea tur de scrutin din 7 iulie. Macron, a cărui decizie de a convoca alegeri anticipate a uimit prietenii și inamicii deopotrivă, a cerut alegătorilor să voteze împotriva extremei drepte duminica viitoare.
Previziunile de după primul tur
RN și aliații săi din dreapta au luat 33,2% din votul din primul tur, în fața Noului Front Popular (NFP) de stânga cu 28,1%, potrivit proiecțiilor sondatorilor Ipsos-Talan. Alianța Ensemble a lui Macron a rămas pe locul trei cu 21%, urmată de conservatorul Les Républicains și partenerii lor cu 10%.
Pe baza acestor cifre, tabăra de extremă-dreapta ar urma să câștige între 230 și 280 de locuri în Adunarea Națională, lăsând-o sub cele 289 de locuri necesare pentru a câștiga majoritatea absolută.
Astfel de previziuni sunt extrem de dificile, din cauza celor două runde de vot și a unui număr record de curse de tur în trei.
Marine Le Pen vrea majoritate în camera inferioară a Franței
Adresându-se susținătorilor jubilați din circumscripția ei de nord, unde a câștigat o victorie totală în primul tur, Le Pen le-a cerut alegătorilor să treacă partidul peste linie și să îi acorde „majoritatea absolută” de locuri în Adunarea Națională, camera inferioară a Franței, care deține puteri mai mari decât Senatul.
Președintele Emmanuel Macron părăsește cabina de vot înainte de a-și exprima votul la alegerile anticipate din Franța din Le Touquet, nordul Franței, pe 30 iunie 2024. (FOTO: Yara Nardi, AFP)
Într-un astfel de scenariu, Macron ar fi de așteptat să-l numească pe băiatul de afiș al partidului, în vârstă de 28 de ani, Jordan Bardella, ca prim-ministru, într-un sistem ciudat de împărțire a puterii, cunoscut sub numele de „coabitare”, care l-ar slăbi atât acasă, cât și în lume.
Victoria pentru RN ar duce la primul guvern de extremă-dreapta al Franței de la regimul Vichy aliat nazist – limitând o întoarcere extraordinară pentru un partid extremist care a fost co-fondat de tatăl lui Le Pen, Jean-Marie, un susținător Vichy și condamnat antisemit.
Un rezultat mai probabil ar fi un parlament blocat în care nicio coaliție nu este capabilă să adune o majoritate, aducând blocaj în cea de-a doua economie ca mărime a Uniunii Europene și în puterea sa militară principală.
Bumerang
Votul de duminică urmează unei campanii haotice și volatile de trei săptămâni – cea mai scurtă din istoria modernă a Franței – în care Macron a avertizat alegătorii cu privire la o amenințare de „război civil” în cazul în care își alege unul dintre principalii săi rivali.
Estimată la peste 65%, prezența la vot a fost cea mai mare la un vot parlamentar de când fostul președinte Jacques Chirac a convocat ultimele alegeri anticipate din Franța în 1997 – și a suferit o reacție la fel de catastrofală.
Mișcarea uimitoare a lui Macron de a dizolva Camera inferioară a parlamentului a venit în urma sondajelor parlamentare europene care au văzut Mitingul Național al lui Le Pen învingând partidul de guvernământ.
Președintele a luat decizia importantă împotriva sfaturilor aliaților de rang înalt, șefii celor două camere ale parlamentului Franței și prim-ministrul său, care au fost informați despre decizia sa la ora 11.00 și au fost neputincioși.
Apelul abrupt le-a adus oficialilor locali un coșmar logistic, venind pe măsură ce încep vacanțele școlare de vară și cu Jocurile Olimpice de la Paris. Gérard Larcher, șeful conservator al Senatului, l-a acuzat pe Macron că „a bătut” democrația.
Chiar și Le Pen s-a mirat de cadoul de la Palatul Élysée, afirmând, în urma dizolvării: „Când adversarul tău călărește un val de sprijin, ultimul lucru pe care îl faci este să încurajezi acel val”.
Ea a comparat impulsul de la victoria partidului său la alegerile europene cu cel de care s-a bucurat un președinte nou ales, când alegătorii îi acordă, de obicei, viitorului șef al statului o majoritate parlamentară pentru a guverna.
La Marsilia circa 50% din populatie nu este de etnie franceza, iar asta se vede pe strazi.
In Corsica populatia bastinasa a ajuns minoritara nu de pe urma colonistilor francezi veniti de pe continent, ci din cauza imigrantilor ilegali veniti cu barci din Africa de Nord.
Milioane de francezi simt ca isi pierd tara si cultura in numele globalizarii si voteaza in consecinta.
Asta ar trebui sa dea de gandit partidelor conformiste franceze, care se bat in piept cu valori europene si progresiste.
Va castiga si al doilea tur, vor avea peste 50% deputati. Necrofilul macrou si arzoiul in gaoz attal, is pe făraș. Cu slava suacraina 😝
Intotdeauna, cand candidati si partide care castiga alegerile si nu sunt de Stanga, Extrema Stanga si Radicali de Stanga sunt catalogati de Complexul Industrial Mediatic ca :” Extremisti”, „Radicali” si cu alte embleme sinonime cu Negativul, Anormalul si Aberatie. Intre timp, Radicalii si Extremistii de Stanga( Social Democratii europeni care sunt echivalentul Sicialistilor cu Fata Umana si a Democratilor din USA, care sunt echivalentul neo.marxistilor si a globalistilor, ambele grupari aflate la putete de ani de zile, sunt arhitectii : pandemiilor, a razboaielor, a inflatie, a crizelor energetice, a crizelor alimentare, a avansului dictatorilor si criminalilor lumii, a instabilitatii, saraciei si suferintei. Nicaieri, si niciodata,asa zisii ziaristi nu explica consumatorului de stiri DE CE, si cauzele care conduc la infragerile electorale ale Radicalilor si Extremistilor de Stanga, aflati la putere care distrug prin actiunile si ne actiunile lor societatea umana , pacea, familia si prosperitatea si pacea acestei celule de baza a societatii umane.
Nu momentul ales pentru alegeri a dus la succesul lui Le Pen,
ci politica pro-imigratie dusa de UE si Franta in particular.
In sudul Frantei (la Mediterana) sunt orase precum Marsilia unde procentul de etnici francezi a scazut spre 50% (aici Le Pen castiga primariile de mai multi ani),
iar in restul Frantei sunt destui care isi pun probleme pentru viitorul civilizatiei europene:
– daca acum populatia magrebiana (si de alte etnii) este pe la 15% din total, tinand cont de natalitatea sporita a acestora in raport cu francezii,
in cati ani francezii vor deveni minoritari in propria tara?
Se pare ca UE si Franta nu au invatat nimic din iesirea Marii Britanii din UE – si acolo oprirea imigratiei a fost un factor cheie in votul popular.