În toamna anului 1986 am participat la Congresul de la San Francisco al Asociaţiei Naţionale a Studenţilor Americani împreună cu liderul de atunci al U.A.S.C.R.; îmi amintesc faptul că doar două organizaţii străine fuseseră invitate la acel Congres: cea din România şi Consiliul Studenţesc din U.R.S.S. Din raţiuni de transport aerian internaţional (zborurile companiei Tarom la/de la New York), şederea noastră a fost de patru zile, dar nu voi regreta niciodată acest fapt, chiar dacă dublul tranzit prin New York s-a limitat la aeroportul J.F.K. Deoarece ne-am cazat la un hotel modest/cameră dublă în limita baremurilor stabilite din ţară, am avut prilejul de a vizita oraşul în fiecare seară, spre deosebire de delegaţia sovieticilor, cazată la un hotel mai arătos din vecinătatea aeroportului şi, implicit, departe de oraş. În concluzie, am putut vedea multe lucruri în puţine zile, mai exact în puţine seri.
Îndrăgeam foarte mult versurile cântecului “I left my heart in San Francisco”, interpretat de Frank Sinatra, pe care îl fredonam încă din anii studenţiei, fără a-mi imagina că voi ajunge cândva acolo nu pe aripile muzicii, ci ale unui avion confortabil al companiei americane: “My love waits there in San Francisco,/Above the blue and windy sea,/When I come to you, San Francisco,/Your golden sun will shine for me.”. Marea aglomerare urbană – a cărei deviză bilingvă este: “Gold in Peace, Iron in War”; “Oro en Paz, Fierro in Guerra”/Aur în Pace, Fier în Război – are numeroase monumente emblematice şi obiective turistice pe care am reuşit să le vizităm. Iată câteva dintre ele:
*Mission San Francisco de Asis, inaugurată la 9 octombrie 1776 este cea mai veche clădire din localitate. Lângă ea, în anul 1918 lua fiinţă Mission Dolores Basilica pe ruinele unei vechi biserici distruse în puternicul cutremur din 1906. Se cuvenea aşadar să încep vizitarea oraşului american cu acel “act de identitate”, ridicat în anul 1952 la rangul de Basilică catolică de către Papa Pius al XII-lea.
*Transamerica Pyramid este, ca înălţime (260 de metri), al doilea edificiu din San Francisco. La momentul inaugurării sale în 1972, acest sediu al Transamerica Corporation, construit după planurile arhitectului futurist William Pereira, făcea parte din cele mai înalte cinci clădiri din lume. Nefiind posibilă vizitarea, ne-am mulţumit să îl privim doar din apropiere şi din diferite zone citadine. De asemenea, am vizitat cea mai înaltă clădire din San Francisco, finalizată în anul 1969 şi amplasată pe 555 California Street din Financial District de la al cărei Lounge am putut admira splendida panoramă a marelui oraş de pe malurile Pacificului.
*Fisherman’s Wharf este marcat, la intrare, prin imaginea unui crab roşu (în niciun caz de ruşine sau de mânie). Nu puteam să nu ne oprim la unul dintre restaurantele pescăreşti cu sortimente îmbietoare la preţuri modice, la Maritime National Historical Park şi la Cheiul nr. 45 unde am putut vedea submarinul USS Pampanito care a supravieţuit celor şase patrule din zona Pacificului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; într-un excelent audiotur de o jumătate de oră, am văzut torpedo room, engine room, control room, main deck.
*Chinatown, care nu se afla prea departe de micul nostru hotel, este o entitate greu de descris spre a nu pierde farmecul amănuntelor sale, dar mă voi strădui, răsfoind însemnările făcute seara în camera de hotel. Este cea mai mare enclavă chinezească din afara Asiei şi cel mai vechi Chinatown din America de Nord. Acolo am văzut: Poarta Dragonului pe al cărei acoperiş erau 2 dragoni şi 2 peşti – simbol al culturii chineze; Templul taoist Tin How, dedicat Zeiţei Mării, Mazu; şcoli; cinematografe; spitale; magazine de tot felul cu produse medicale, mirodenii şi condimente, suveniruri, jucării, lampadare multicolore, picturi pe mătase şi sculpturi de jad, instrumente şi veşminte tradiţionale, umbrele şi evantaie, flori; mici restaurante cu specialităţi chinezeşti; ceainării; cărţi şi ilustrate etc. (un “etc.” foarte diversificat ce întrece orice imaginaţie).
*Ferry Building cu Turnul Ceasului (inspirat de Turnul Giralda de la Sevilla), înalt de 75 de metri, este o creaţie în stil Beaux-Arts după planurile arhitectului american A. Page Brown. Edificiul a fost inaugurat în anul 1898 şi consolidat după mai multe cutremure care i-au afectat rezistenţa.
*War Memorial Opera House, inaugurată în 1932, a fost locul de desfăşurare, în aprilie 1945, a Conferinţei de la San Francisco, prima reuniune a O.N.U. Forma sa, caracterizată prin sobrietate, a avut în vedere comemorarea militarilor căzuţi în luptele din Primul Război Mondial (1914-1918).
*Palace of Fine Arts a fost conceput iniţial pentru găzduirea Expoziţiei Internaţionale Panama-Pacific din 1915.Cinstit să fiu, m-a impresionat mai ales exteriorul acestei construcţii purtând semnătura lui Bernard Maybeck, care inspira o stare de linişte şi de meditaţie, generată de lacul limpede din apropiere.
*Pe de altă parte, Asian Art Museum m-a impresionat în mod deosebit prin fondul său de exponate valoroase având la bază colecţia privată a lui Avery Brundage, donată în anul 1959: piese din ceramică, jad, porţelan, santal, fildeş şi bronz, statuete religioase, străvechi fragmente arhitecturale din China, Coreea, Japonia, India, Iran etc.
*Cable Car System, integrat reţelei intermodale, a rămas până astăzi o emblemă a oraşului-port. Din cele 23 de trasee urbane, stabilite între anii 1873 şi 1890, mai rămăseseră funcţionale doar 3 cu un total de 62 de staţii la momentul vizitei noastre: din centru/Union Square până la Fisherman’s Wharf şi de-a lungul California Street, acestea fiind utilizate cu prioritate de către turişti. Viteza de numai 15 kilometri pe oră permitea o excursie de neuitat efectuată, la rândul nostru, într-o seară.
Prezenţa la San Francisco ne-a oferit prilejul de a ajunge la două obiective însemnate din apropierea acestui oraş, beneficiind de amabilitatea gazdelor:
*Golden Gate Bridge, o construcţie suspendată la peste 150 de metri deasupra nivelului apei, având o deschidere de 1280 de metri, care face legătura între Oceanul Pacific şi Golful San Francisco. Alte caracteristici impresionează, de asemenea: lungimea de 2737 de metri; lăţimea de 27 de metri; înălţimea de 227 de metri; 6 benzi de circulaţie. Inginerul Joseph Baermann Strauss a îndeplinit simultan funcţiile de proiectant şi arhitect al amplei construcţii în stil Art Deco, inaugurate la 27 mai 1937 într-o perioadă de post-recesiune economică, marcată de rata ridicată a şomajului. În presa vremii se vehicula următoarea aserţiune referitoare la acest proiect controversat: “200 de milioane de cuvinte pentru a convinge populaţia de necesitatea existenţei sale şi numai 4 ani şi 35 de miloane de dolari pentru construirea lui.”.
De pe pod am putut vedea Insula Alcatraz pe ale cărei stânci inaccesibile funcţionase în anii 1934-1963 o închisoare federală de maximă securitate, situată la 2 kilometri de coastele oraşului San Francisco, în mijlocul Golfului omonim. Ulterior, penitenciarul a fost transformat în muzeu public, accesibil turiştilor şi jurnaliştilor.
*University of California din oraşul Berkeley, înfiinţată în anul 1868. Acolo am aflat unele aspecte interesante: dintre absolvenţii prestigioasei instituţii, 107 erau laureaţi ai Premiului Nobel şi 34 laureaţi ai Premiului Pulitzer; printre profesorii de renume s-a aflat Julius Robert Oppenheimer (1904-1967), considerat “părintele bombei atomice”. În discuţiile informale cu câţiva tineri din campusul universitar – atunci când ei au aflat că venim din România – au pronunţat două nume: Constantin Brâncuşi şi Mircea Eliade. A fost un motiv de reală satisfacţie pentru cei doi români prezenţi la un Congres al studenţilor americani.
Acestea sunt unele dintre motivele esenţiale pentru care mai ascult din când în când, în momente de tihnă, frumoasa melodie interpretată de Frank Sinatra.
