Ionuț Țene
(Publicat în revista ”Români în Andalucia” (Spania)
Biserica Ortodoxă Română continuă să crească numeric și valoric în Diaspora. Peste cinci de milioane de români trăiesc în afara granițelor țării, iar azi se nasc mai mulți copii în Diaspora decât în România. Biserica Ortodoxă Română continuă să crească și în Diaspora. Din datele statistice ale Patriarhiei Române reiese că Biserica Ortodoxă Română are patru arhiepiscopii și nouă eparhii în afara României, cu un total de circa 1.490 de parohii sau instituții similare (peste 1.480). Numărul mănăstirilor a crescut de la 67 la 77, iar cel al clericilor de la 1.311 la circa 1.400. Doar în anul 2022, au fost administrate 25.282 de botezuri (2021: 24.643), numărul nunților a fost de 5.758 (2021: 3.605) și au avut loc 3.692 de înmormântări (2021: 2.734). Au fost primite în Biserica Ortodoxă Română peste 800 de persoane. Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), circa 4 milioane de români creștini trăiesc în afara României, deși nu se precizează câți dintre aceștia aparțin Bisericii Ortodoxe. Grupul românilor formează astfel a cincea cea mai mare diasporă națională din lume. Cei mai mulți români trăiesc în Italia (peste 1 milion), Germania (680.000) și Spania (circa un milion). Peste 90% dintre românii din Diaspora sunt credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române. Cu un număr de peste 22 de milioane de membri, Biserica Ortodoxă Română este a doua cea mai mare biserică națională ortodoxă din lume, după Biserica Ortodoxă Rusă. Spre exemplu, doar în Austria există în jur de 30 de parohii ortodoxe românești. Numărul credincioșilor ortodocși români din Austria este estimat la peste 50.000, iar exemplele pot continua. Ce putem concluziona din lecturarea acestor statistici despre românii din Diaspora? Reiese un lucru evident: Diaspora cu cei circa cinci milioane de români reprezintă o zestre demografică, culturală, economică și de credință a României de care statul român și guvernul de la București trebuie să țină seama.
S-a dovedit în ultimii ani că BOR, dar și alte culte religioase, sunt stâlpii conservării limbii, culturii și civilizației române în Diaspora. Deja pe lângă bisericile ortodoxe din Diaspora există ad hoc sau în mod organizat școli confesionale sau laice în care se predă limba română, istoria românilor și elemente de civilizație etno-culturale românești copiilor din familii românești născuți în Diaspora pentru a nu uita de unde provin. În Diaspora, cu sprijinul DRP sau ICR, există centre culturale și asociații românești care țin aprinsă flacăra culturii române. Mai mult, BOR a înființat pe lângă parohiile române din Diaspora sau pe lângă mănăstirile ortodoxe din Occident adevărate centre de cultură și civilizație românească, care sunt frecventate de foarte mulți tineri români născuți în străinătate. În acest sens Italia este un exemplu pozitiv, care este urmat îndeaproape de românii din Spania. Pentru a păstra identitatea culturală, religioasă și de civilizație românească în Diaspora, care, iată, a devenit o România extinsă, este nevoie să se facă mult mai mult în acest sens. Este momentul istoric ca Patriarhia Română să se implice împreună cu Ministerul Educației pentru sprijinirea înființării și finanțării de la bugetul de stat a unor școli confesionale în parohiile românești din Diaspora, care să funcționeze la început în formă de after-school, adică ”școală după școală”. Aici să predea profesori și cadre didactice din țară și, mai ales, provenite din Diaspora acele elemente de cultură, istorie, geografie și religie românească pentru copiii și tinerii născuți în țările de adopție, ca să nu uite de unde au plecat părinții lor și să nu-și piardă rădăcinile românești. Mai mult, consider că ar trebui creat un parteneriat între BOR, BRU, MAE, DRP și Ministerul Educației în vedera înființării unei universității românești în Diaspora, la început cu specialitatea de științe umaniste, pentru a pregăti viitoarele cadre didactice din școlile confesionale și laice românești înființate pe lângă parohiile românești din străinătate. În perioada interbelică, Nicolae Iorga a intuit necesitatea înființării unor centre universitare și academcie române în străinătate (vezi Accademia di Romania din Roma sau Centrul Academic din Saranda, Albania). În cadrul acestei Universități românești din Diaspora cred că trebuie să se înființeze și o facultate de teologie, care să pregătească, în special tinerii români născuți în străinătate, pentru a deveni preoți în comunitățile parohiale și bisericile românești din țările occidentale. Înființarea unei Universități române în Diaspora se impune organizată și finanțată cu sprijinul Guvernului României, dar și cu stipendii din partea Bisericii și a organizațiilor non-guvernamentale. Universitatea românească din Diaspora va deveni astfel un adevărat centru de păstrare și conservare a civilizației românești, precum și de formare în spiritul culturii române a tinerilor români născuți pe meleagurile îndepărtate de țara mamă. Universitatea românească din Diaspora ar deveni în primul rând un focar de cultură, civilizație, istorie românească, dar și creatoare de literatură română. O astfel de universitate se poate înființa, în special, în țările unde există cele mai mari comunități de români: Spania sau Italia. ”Audere est facere”
