Recent lansată pe Netflix, drama regizorului maghiar Kornél Mundruczó impresionează mai ales prin punere în scenă, interpretare actoricească şi mesaj.
Cunoscut cinefililor români în special pentru filme ca White God şi Jupiter Holdja, cineastul Kornél Mundruczó, în colaborare cu Kata Weber (care semnează scenariul), începe prin a prezenta, în Pieces of a Woman, un eveniment important, dar relativ obişnuit în viaţa unei familii: naşterea unui copil (în cazul de faţă, o fetiţă).
Scena naşterii este foarte realist redată şi chiar necesită un anume efort din partea privitorului, care la un moment dat se va simţi copleşit de chinurile prin care trece tânăra mamă.
Pornind de la acest ”pretext”, regizorul maghiar prezintă viaţa unui cuplu bine ancorat în viaţa modernă (conturi în bancă, maşină etc.), cu plusurile, minusurile, liniştea şi frământările inerente (amintind cumva, doar într-o oarecare măsură, de ”Loveless” (O: Nelyubov) al lui Andrei Zviagintsev).
Lucrurile nu merg însă aşa cum ar fi trebuit, mama pierzând copilul,
aproape imediat după naştere. De remarcat interpretarea excelentă a Vanessei Kirby, care o portretizează fără cusur pe Martha, soţia lui Sean (Shia LaBoeuf), acoperind o gamă largă de stări şi de emoţii cu naturaleţe, inclusiv partea în care arată traumatizată de pierderea suferită.
Situaţia este complicată şi de punerea sub acuzare a moaşei care o asistase pe Martha.
Subiectul nu e total ieşit din comun, dar drama câştigă în greutate prin felul în care este realizată şi în care te face părtaş la ea: simţi că participi la acţiune, nu e ceva care să dea senzaţia de artificial, iar interpretarea actorilor e foarte bună. Mai curând o anumită doză de artificial derivă din faptul că personajele evită să atace frontal unele probleme, pierzându-se în detalii şi în replici de conjunctură, dar asta este altceva. Este ceva special conceput să fie astfel.
Unul dintre lucrurile care intrigă în contextul amintit este hotărârea Marthei de a dona trupul fetiţei în scopul cercetărilor medicale – contrastează prea mult cu durerea resimţită anterior şi pare mai curând un artificiu.
Este o dramă a înstrăinării şi a suferinţei, iar felul în care Martha priveşte ulterior toţi copiii care îi ies în cale este grăitor pentru a reda stările prin care trecea, sentimentul de ireparabil.
Chiar dacă are şi anumite imperfecţiuni, filmul lui Kornél Mundruczó evită statutul de film comercial (deşi are unele ”alunecări” în această zonă, însă nu exagerate) printr-o bună punere în scenă şi o gradare credibilă a emoţiilor personajelor.
Putem spune că undeva pe la jumătate filmul devine mai superficial. Nu mai întrezăreşti acel mesaj aparte, acel ”ceva” care trebuie neapărat spus, lăsând locul unor dialoguri frivole ale unor personaje ce nu mai ţin capul de afiş, figurativ vorbind. Dar aceasta nu durează mult.
Sunt însă bine puse în valoare conflictele generate de mentalităţile diferite. Nu e vorba doar despre conflictele dintre generaţii (deşi e întrucâtva şi asta), dar mai ales ne sunt prezentate consecinţele, în traseele personajelor, ale viziunilor total diferite asupra aceloraşi lucruri, fapte sau evenimente. Foarte realist, foarte ”ca în viaţă”.
Elizabeth (Ellen Burstyn), mama Marthei, Martha, Sean, Suzanne (avocata familiei) sunt temperamente total diferite şi nu se vor schimba, nu vor renunţa la punctele lor de vedere orice s-ar întâmpla.
Finalul este unul cu adevărat impresionant, şi era de aşteptat să fie astfel, ştiut fiind că Mundruczó are întotdeauna de transmis un mesaj. De data aceasta, prin vocea Marthei, confruntată cu propria conştiinţă, dar şi cu viitorul ei şi al celor cu care relaţionase, ne spune că important în viaţă este să fii tu însuţi şi să ai o morală, indiferent de anumite criterii sau norme ale societăţii, şi de asemenea că găsirea unui vinovat într-o situaţie-limită nu este de natură nici de a îţi şterge trauma, nici de a face o dreptate iluzorie.
Un sfârşit remarcabil, emoţionant, care face din Pieces of a Woman, beneficiind şi de interpretarea excelentă a actorilor, una dintre dramele de văzut ale anului.
