Analiză RoEM-UBB FSEGA
Plafonarea adaosului comercial la toate produsele agroalimentare, măsura propusă recent de ministrul Agriculturii cu scopul declarat de a ajuta pe termen scurt gospodăriile vulnerabile, riscă să devină „o sabie cu două tăișuri”: poate fi utilă pe termen scurt, dar, pe termen mediu și lung, poate provoca creșteri de prețuri la bunurile nealimentare, falimente în sectorul alimentar și chiar deficite temporare la anumite tipuri de alimente, consideră specialiștii Romanian Economic Monitor (RoEM)-UBB FSEGA, proiect de cercetare al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.
„Începând cu 2021, inflația din România și din țările UE a fost determinată în principal de creșterea prețurilor la energie și materii prime, cu impact semnificativ în costurile de producție în toate domeniile economice – alimentar și non-alimentar. Deficitul bugetar ridicat a amplificat inflația prin creșterea nesustenabilă a cererii interne. Pornind de la această realitate, limitarea adaosului comercial, deși aduce un beneficiu temporar, nu abordează cauzele reale ale crizei costului vieții. În prezent, combaterea inflației în România depinde de politici bugetare responsabile, sprijinite de instrumentele politicii monetare. Extinderea plafonării adaosului comercial poate avea efecte nedorite importante, de la creșteri ale prețurilor la bunurile nealimentare, până la o rată mai mare a falimentelor în sectorul alimentar și chiar lipsuri locale și temporare de alimente”, explică Markó Balázs, cercetător al echipei RoEM-UBB FSEGA.
În prezent, în România, adaosul comercial al alimentelor de bază este plafonat la 20% în cazul procesatorilor, la 5%, în cazul lanțurilor de distribuție, și la 20%, în cazul distribuitorilor, ceea ce înseamnă că prețul alimentelor de bază în magazine poate fi mai mare cu maximum 51,2% față de costul producției. Scopul acestor măsuri, consideră specialiștii RoEM-UBB FSEGA, este atenuarea inflației și creșterea venitului real, mai ales la nivelul populației cu venituri mici, unde alimentele de bază reprezintă o parte semnificativă a cheltuielilor lunare. Săptămâna trecută, ministrul Agriculturii a propus ca adaosul comercial să fie plafonat la toate produsele agroalimentare, nu doar la alimentele de bază, în cazul în care inflația depășește rata anuală de 5%.
„Datele arată că prețurile produselor alimentare au crescut rapid după 2023, odată cu introducerea măsurilor menționate: cu aproximativ 5-6% în 2023 și 2024, accelerând spre aproape 8% în 2025. Astfel, pe termen lung, plafonarea adaosului comercial nu a redus semnificativ inflația mărfurilor alimentare, chiar dacă prețurile produselor cu adaos plafonat au scăzut rapid imediat după implementarea măsurii. În același timp, datele Institutului Național de Statistică arată o diferență clară în evoluția prețurilor între alimentele de bază supuse plafonării adaosului comercial, conform OUG 67/2023 și prelungirilor ulterioare, și produsele alimentare neplafonate”, adaugă Markó Balázs.
Astfel, statisticile oficiale indică faptul că produsele incluse în coșul de bază reglementat au înregistrat o stabilizare sau chiar o dinamică deflaționistă în termeni anuali, înregistrându-se scăderi de prețuri la produse precum cartofi, mălai sau făină, și creșteri moderate la carnea de porc. În contrast puternic, alimentele neplafonate au înregistrat scumpiri accentuate, adesea de două cifre, cum este cazul cafelei, cărnii de bovină, produselor zaharoase și fructelor de import.
„Pe lângă plafonări, aceste scumpiri au fost și rezultatul creșterii costurilor materiilor prime pe piețele internaționale, cum este cazul boabelor de cafea. În același timp, această evoluție asimetrică sugerează și o reajustare a strategiilor de preț din partea retailerilor, care tind să compenseze limitarea marjelor de profit impusă pe alimentele de bază prin aplicarea unor adaosuri comerciale superioare asupra produselor nereglementate, transferând astfel presiunea inflaționistă către restul coșului alimentar”, spune Rácz Béla-Gergely, cercetător al echipei RoEM-UBB FSEGA.
Cauzele și soluțiile crizei costului vieții
După 2021, în contextul șocurilor generate de invazia Ucrainei și de perturbările lanțurilor globale de aprovizionare din timpul pandemiei COVID, cauzele principale ale creșterii inflației au fost majorarea prețului energiei și a materiilor prime. În același timp, creșterea cererii, stimulată de politici fiscale expansioniste, a contribuit suplimentar la creșterea prețurilor.
Astfel, arată analiza RoEM-UBB FSEGA, cererea ridicată post-criza COVID a condus, pe termen scurt, la creșterea profiturilor și a adaosurilor comerciale în anumite industrii, reflectând atât oferta temporar limitată a unor bunuri precum petrolul sau gazul, cât și nivelul redus de concurență în sectorul energetic, în anumite sectoare industriale și în construcții.
„Sectorul alimentar din România este dominat de producători mici și de distribuitori și comercianți de dimensiuni reduse, iar adaosul comercial reflectă în principal costurile cu munca și capitalul, nu puterea de piață a firmelor. Plafonarea acestuia poate duce la pierderi sau reduceri salariale în firmele comerciale și alimentare și poate determina creșteri de preț la bunurile neplafonate. Dacă plafonarea se extinde la mai multe produse și limitele adaosurilor diferă semnificativ de condițiile pieței de muncă și de capital, rata falimentelor și desființării firmelor alimentare poate crește, generând lipsuri temporare și locale de alimente. Mai mult, măsura poate dezavantaja întreprinderile și magazinele mici față de firmele mari, care au mai multe opțiuni de a transfera creșterile de preț pe alte bunuri și servicii, făcând astfel majorările de preț mai vizibile în magazinele locale de dimensiuni reduse”, spune Rácz Béla-Gergely.
Această perspectivă este confirmată și de datele coroborate a trei instituții: gradul de fragmentare și dominanța IMM-urilor în sectorul alimentar sunt evidențiate de Ancheta Structurală în Întreprinderi a INS; lipsa puterii de piață pe lanțul de producție și comerțul cu amănuntul este evidențiată în analizele sectoriale ale Consiliului Concurenței; iar transferul costurilor operaționale (muncă, utilități, capital) în adaosul comercial este consemnat constant în Rapoartele asupra inflației emise de BNR.
De asemenea, analiștii RoEM-UBB FSEGA consideră că, deși profiturile temporar ridicate contribuie în mod automat la creșterea inflației, ele pot avea efecte pozitive, precum stimularea producției sau atragerea de noi competitori pe piață, ceea ce, pe termen lung, poate duce la scăderea prețurilor. Plafonarea adaosului comercial elimină acest efect de stimulare economică, fără să abordeze motivele principale ale inflației.
„Guvernul poate reduce inflația prin implementarea consecventă și cât se poate de echitabilă a măsurilor de corecție fiscală pentru reducerea deficitului bugetar, iar Banca Națională poate sprijini procesul dezinflationist prin aplicarea unor politici monetare adecvate. Plafonarea adaosului comercial nu adresează cauzele principale ale inflației, deficitul ridicat și creșterea costului energiei și a materiilor prime pe piețele internaționale – astfel, nu poate reduce inflația și nu poate oferi o soluție la criza costului vieții pe termen mediu-lung. În același timp, criza costului vieții poate fi ameliorată cu ajutoare fixe, acordate strict gospodăriilor cu venituri mici. Eliminarea controlului prețurilor în toate sectoarele economice și înlocuirea acestora cu transferuri fixe și oferite exclusiv celor aflate într-o situație socio-economică dezavantajată înseamnă o soluție parțială mai potrivită pentru problemele sociale cauzate de inflația ridicată și îmbunătățește în același timp eficiența piețelor în toate sectoarele economice”, spune Levente Szász, coordonatorul echipei RoEM-UBB FSEGA.
