Al. Florin Țene
O poetă româncă din Canada al cărui eu trăiește frisonat de dor pentru meleagurile mioritice este Mihaela CD care în volumul de poezii “Focul din noi “, apărut la editura Celestium Ro&Globart Universum Canada în anul 2020, practică o poezie sentimentală cu o seninătate lirică, exprimată cu talent și de pictorul Mircea Rustiuc, care prin lucrările sale sugerează, prin culoare și tușe, ideile exprimate de poetă în versurile ei: “Văpăi de simţiri legate în soartă
Dragoste, dor, regrete şi împliniri
Deschisă-i azi a sufletului poartă
Să-i dăm cinste fiecărei amintiri”
În “Cuvântul editorului” se specifică, pe bună dreptate, că Mihaela CD după volumul de debut “revine în forţă şi ne surprinde într-un timp relativ scurt cu un al doilea volum de poezii, „Focul din Noi“.Şi de această dată, autoarea Mihaela CD trăieşte intens prin poezie. Vibraţii puternice străbat dincolode versurile scrise atingând o coardă sensibilă în sufletul cititorului”.
Cartea este dedicată mamei autoarei, așa cum își exprimă sentimentele în rândurile ce conțin acel “foc” al iubirii pentru cea care i-a dat viață:” Cu infinită dragoste,celei care mi-a dat viaţăşi fără de care, azi, nu aş fi nimic,Măicuţei mele iubite! “
Poeta Aurelia Oancă în “Prefață“, creionează în rândurile sale esența poeziei Mihalei CD :
”Poezia i-a bătut în fereastra sufletului, i-a trezit simţurile îmbrăcate în durere şi i-a pus pana măiastrăîn mână. Când se întâmplă acest lucru, se deschid toate porţile zăvorâte până atunci şi iesla suprafaţă sensibilităţi, trăiri, frumuseţe, lacrimişi toate acestea îmbrăcate în cuvinte.“
Volumul cuprinde 17 cicluri și se închide cu o postfață semnată de Violeta Butnariu. Observăm că poeta are obsesia cifrei 17, fiindcă și volumul de debut a avut tot atâtea capitole de poeme.
În ciclul “Pe corzile sufletului“ efectul literar e larmoyant în spiritual romantic cu rugămintea către iubitul cu chip universal, pe care îl visează mai toate femeile:
“Pătrunde-mi sufletul cu-a ta vioară
Şi lasă-ţi arcuşul să alunece-n alint
Fii detectivul meu în această seară
Ca să-mi descoperi al inimii labirint
Împachetează-mi delicat obrazul,
În umbra buzelor neatinse de nor
Desenează curba ce curăţă necazul
Pe pleopele iubirii ce-s grele de dor “(Pătrunde-mi sufletul).
Poemul “Focul din noi“, care dă și titlul volumului ne descoperă un rafinament instinctiv în care sunt scoase la iveală cohorte de întâmplări din viață și trăiri ale sufletului frisonat de acestea: “Văpăi de simţiri legate în soartă
Dragoste, dor, regrete şi împliniri
Deschisă-i azi a sufletului poartă
Să-i dăm cinste fiecărei amintiri
Cărbuni de jăratic aprins-au în noi
Credinţe, rugi, dorinte şi speranţe
Le-am degustat sau am păşit greoi
Ale lor flăcări vrut-au să ne-nalţe “
Cele 17 cicluri: Pe corzile sufletului, Petale de iubire şi dor, Valuri de amintiri, Dulce şi amar, Toamna vieţi, Pe clapele iubirii, Doruri ferecate, Labirinturi. Destin, Parfumul dragostei. Pe cărări de dor, Dincolo de noi, Către Tine, Doamne, Furtuna tăcerii, Punte peste timp, Bunătate. și Ploi de gânduri, sunt tot atâtea trepte ale unor sublimări ale eului într-un sentiment generic al dragostei și iubirii.Acest ultim sentiment specific numai omului, iubirea, este cântată de poetă ca un descântec recompozitat, elegiac: “Focul de nemuriri şi galbene văpăi
Împodobeşte graţios celeste astre
Vrând să ne lumineze a iubirii căi
Adăugând elixir dragostei noastre
De-atâta dor şi de amor nesfârşit
Se-ncinge tot cerul în hora mare
Să ne ureze un sincer Bun Venit,
La a iubirii noastre sărbătoare! “(Sărbătoarea iubirii noastre).
Poeziile Mihaelei CD sunt litografii, reverii, langoare, sonotități-toate acestea sunt convocate într-o mișcare poematică, de muzicalitate interioară.Poeta palpitează ușor în imagini diafane, făpturi vagi populează poemele și flori se ivesc pretutindeni. Această lume creată de poetă aproape suavă este însă curată evanescentă și ca atare universală, este de o exusperanță originală.În poezii descoperim un calm elinesc cu o bucurie a vieții trăite.
Iubirea exprimată în versuri se adresează, practic, iubitului universal, nu unei personae anume, fiindcă Mihaela CD, ea însăși, este un cântec ce tinde spre universalitate ca un act de devoțiune, al unui suflet de mari aurore pure, de emoții înrourate.Fiindcă, așa cum spune Violeta Butnariu, : “Dincolo de cuvinte, se ţes gânduri frumoase, se leagă prietenii sincere, se spun dureri sau bucurii pe care doar poezia le poate conduce.Iar poezia ei e fărâme din cristale cereşti, plămâdite în suflet pur şi incandescent. “
Universul e la Mihaela CD multiplicarea inalterabilă a unui singur principiu, de foc nestins al iubirii, creator prin marile oglinzi ale dragostei.