Când deschideți o carte împreună, nu este obligatoriu ca tu să citești, iar copilul doar să asculte. Uneori va urmări povestea, alteori va rămâne la o imagine, va ridica aceeași clapetă de cinci ori sau va vrea să audă din nou un sunet. Toate acestea sunt moduri prin care poate explora cartea.
Ce poate face copilul cu imaginile dintr-o carte?
Abia ai deschis cartea și copilul a și văzut pisica ascunsă după un fotoliu. Tu încă ești la primele rânduri, iar el vrea să știe unde pleacă pisica, de ce băiețelul este trist sau ce se vede prin fereastră. Nu-l grăbi să se întoarcă la poveste. Detaliul care i-a atras atenția poate fi începutul unei discuții sau chiar al unei povești inventate de el. Întreabă-l ce crede că s-a întâmplat înainte, unde merge personajul sau ce s-ar putea întâmpla pe pagina următoare.
Și de aici jocul poate continua. În multe cărți pentru copii, ilustrațiile ascund suficiente detalii cât să aveți ce căuta împreună: o pasăre care apare din nou câteva pagini mai târziu, trei obiecte de aceeași culoare, un personaj care și-a schimbat expresia sau un lucru care nu era acolo în imaginea precedentă. Uneori veți ajunge la finalul poveștii, alteori veți rămâne zece minute la două pagini. Nu este timp pierdut. Copilul observă, compară, își amintește ce a văzut și încearcă să pună în cuvinte propria versiune a întâmplării.
Cum transformi o poveste într-un dialog?
Povestea abia a început și copilul te întrerupe: „dar de ce a plecat?”, „unde se duce?”, „o să se mai întoarcă?”. Nu te grăbi să revii la text. Întrebările lui arată că urmărește ce se întâmplă și încearcă să înțeleagă acțiunea. Poți profita de moment și să-l întrebi ce crede că urmează sau ce ar face el dacă ar fi în locul personajului.
Nici nu trebuie să aștepți să pună el întrebările. Dacă personajul și-a pierdut jucăria preferată, întreabă-l unde ar putea fi și căutați-o prin ilustrații. Dacă este speriat, trist sau foarte bucuros, vorbiți despre motiv și despre ce i s-a întâmplat. De multe ori, povestea ajunge firesc și la experiențele copilului: „și tu ai fost supărat când ți-ai pierdut ursulețul, îți amintești?”. Din acel moment nu mai vorbiți doar despre personajul din carte, ci despre ceva pe care copilul a trăit și poate înțelege.
Ce poți face cu o carte cu clapete?
Când vede o clapetă, primul impuls este să o ridice și să vadă ce se ascunde dedesubt. Nu i-o deschide imediat. Întreabă-l mai întâi ce crede că va găsi acolo și lasă-l să ghicească. În cartea „În grădină”, de exemplu, poate ridica frunze și petale pentru a descoperi vietățile ascunse. Dacă a găsit o buburuză, puteți continua pornind chiar de la ea: câte buline are, ce culoare este, a mai văzut una afară?
Cartea „Formele” oferă și alte posibilități. Are peste 80 de clapete, iar copilul poate recunoaște forme, poate număra sau poate potrivi obiecte. Nu trebuie să faceți toate activitățile dintr-o dată. Astăzi poate căuta cercurile, iar data viitoare se poate opri la numere sau la un detaliu pe care nici nu l-a observat prima dată.
Cum folosești sunetele ca să continui explorarea?
În cărțile cu sunete copilul descoperă zgomotele pe care le recunoaște din jurul lui – de animale, trenuri, mașini – până la fragmente muzicale. În „Orchestra Animalelor cântă Vivaldi”, de exemplu, copilul apasă butoanele și ascultă fragmente din muzica lui Vivaldi. Nu trebuie să vă opriți însă la ascultat. Întreabă-l ce i-a plăcut, dacă muzica i se pare veselă sau liniștită ori ce instrument crede că aude. Ascultați încă o dată și încercați să descoperiți împreună sunete pe care nu le-a observat prima dată.
O carte nu trebuie parcursă într-un singur fel și nici terminată într-o seară. Lasă copilul să se oprească, să întrebe, să ghicească și să revină la ceea ce îi place. Uneori, tocmai de acolo începe partea cea mai interesantă a lecturii.
