Prim-ministrul laburist Jonas Gahr Støre a declarat victoria în alegerile legislative de luni, reușind să contracareze ascensiunea dreptei populiste. Partidul său Laburist a obținut 28% din voturi, menținând conducerea țării din 2021 și urmând să formeze în continuare un guvern minoritar, sprijinit de alte patru partide de stânga.
Blocul stângii a obținut 87 de mandate din 169, față de 82 pentru dreapta, potrivit rezultatelor aproape finale.
„Știam că va fi o victorie strânsă și așa a fost… Am reușit!”, a declarat Støre, 65 de ani, la mitingul din noaptea alegerilor.
Ascensiunea Partidului Progresului
Alegerile au marcat și un rezultat istoric pentru Partidul Progresului (anti-imigrație, anti-sistem), condus de Sylvi Listhaug, care a obținut 24% din voturi – dublu față de 2021. Formațiunea a depășit Partidul Conservator al fostei premier Erna Solberg, aflat la cel mai slab scor din ultimele două decenii (14,6%).
„Acesta este doar începutul”, a transmis Listhaug, sărbătorind cea mai bună performanță electorală din istoria partidului.
Temele campaniei
Campania a fost dominată de problemele economice interne: puterea de cumpărare, serviciile publice, sănătatea și mai ales impozitul pe avere. Emigrarea unor norvegieni bogați spre Elveția pentru a evita taxarea a devenit un simbol al dezbaterii politice.
Støre a insistat asupra stabilității și protecției sociale, în timp ce Listhaug a acuzat guvernul că „păstrează impozite uriașe și risipă”.
Factorii geopolitici
Geopolitica a jucat și ea un rol. Politologii afirmă că alegătorii au văzut în Støre un garant al stabilității, în contextul incertitudinii globale generate de politica administrației Trump și de războiul din Ucraina.
Norvegia, membră NATO și cu graniță comună cu Rusia, rămâne dependentă de exporturile energetice, ceea ce face din politica energetică un subiect sensibil, potrivit France 24.
Provocările guvernării
Pentru a guverna, Laburiștii au nevoie de sprijinul informal al:
- Partidului de Centru,
- Verzilor,
- Stângii Socialiste,
- Partidului Roșu (comunist).
Dar alianța este fragilă. Stânga radicală se opune extinderii forajelor petroliere, pe care Laburiștii le susțin, și cere restricții ecologice mai dure. Există și tensiuni privind relația cu UE și gestionarea fondului suveran norvegian – cel mai mare din lume –, pentru care extrema stângă cere retragerea investițiilor din Israel, o mișcare respinsă de Støre.
