Prin castelele Cehiei

Opt ani la Praga în calitate de Secretar al “Uniunii Internaţionale a Studenţilor” au constituit o perioadă suficientă pentru a cunoaşte câteva din bijuteriile arhitectonice ale Cehiei. Multe dintre ele au intrat în itinerarul meu şi al soţiei în primii ani ai acelei perioade anterioare naşterii primului nostru fiu Vlad Mihai, conştienţi că pe urmă va fi mai dificil să întreprindem diverse călătorii prin ţară. Ne-a fost un amic credincios autoturismul personal condus pe şoselele impecabile ale fostei Cehoslovacii când de mine, când de dânsa după ce ne-am procurat acel mijloc de transport la un preţ accesibil. În cele ce urmează voi prezenta cititorilor doar câteva dintre Castelele vizitate.

*Castelul Praga/Pražský Hrad este de fapt un complex de clădiri care potrivit “Guinness Book of Records” deţine performanţa de a fi cel mai amplu areal vechi din lume printr-o suprafaţă de aproximativ 70 de mii de metri pătraţi: 570 de metri lungime şi 130 de metri lăţime. Ca sediu al puterii acesta a găzduit de-a lungul veacurilor Regii Boemiei, Împăraţii Sfântului Imperiu Roman, Preşedinţii Cehoslovaciei şi Preşedinţii Republicii Cehe. Complexul cuprinde câteva categorii de edificii: i) lăcaşuri de cult (Catedrala “Sfântul Vit”, Basilica “Sfântul Gheorghe”, Biserica “Tuturor Sfinţilor”, Capela “Sfintei Cruci”); ii) palate (Vechiul Palat Regal, Palatul de Vară al Reginei Anna/Belvedere, Noul Palat Regal, Palatul Lobkowicz, Galeria de Pictură); iii) turnuri (Turnul Alb, Turnul Negru, Turnul lui Dalibor); iv) săli (Sala Coloanelor, Sala Spaniolă, Sala lui Vladislav, Sala lui Rothmayer, Galeria lui Rudolf, Şcoala de Călărie); v) grădini (Oranjeria, Grădina Paradisului, Grădina Bastionului, Grădina Regală, Podgoria Sfântului Vaclav); vi) alte structuri în aer liber (Fântâna lui Kohl, Obeliscul, Statuia Sfântului Gheorghe, Poarta lui Matthias, Ulicioara de Aur). Arhitectura Castelului ca structură complexă conţine o sinteză de stiluri: gotic; romanesc; baroc.

Voi scrie în continuare câteva cuvinte despre Statuia Sfântului Gheorghecare are relevanţă pentru români. Potrivit specialiştilor aceasta este prima statuie ecvestră de for public realizată din bronz în perioada medievală. A fost făcută în anul 1373 de meşterii saşi Martin şi Georg din Cluj/Clussenberch, fiii pictorului Nikolaus din acel oraş la comanda Împăratului Carol al IV-lea, Regele Boemiei, aflându-se actualmente în stânga portalului de sud al Catedralei “Sfântul Vit” lângă o fântână. Statuia îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe îmbrăcat într-o armură în timp ce ucide un balaur acoperit cu solzii care sunt identici zalelor de pe armura lui.

*Castelul Hluboká a fost construit în a doua jumătate a veacului al XIII-lea în stil gotic. În epoca Renaşterii acesta a fost extins, iar la începutul veacului al XVIII-lea a fost reconstruit în stil baroc la ordinul lui Adam Franz von Schwarzenberg. Aspectul actual datează din secolul al XIX-lea când un alt membru al familiei regale, Johann Adolf al II-lea a solicitat refacerea Castelului în stilul romanic al Castelului englez Windsor. În stilul aceluiaşi castel din Anglia s-a adăugat un frumos parc pe malul râului Vltava la mijlocul veacului al XIX-lea.

*Castelul Karlštejn este un edificiu în stil gotic construit în perioada 1348-1365 din dispoziţia lui Carol al IV-lea, Împăratul Sfântului Imperiu Roman şi Regele Boemiei. A servit ca loc de păstrare a simbolurilor puterii statale, a bijuteriilor Coroanei Cehiei/Boemiei, a sfintelor relicve şi a altor comori regale, dată fiind poziţia sa în vârful unei stânci greu de cucerit de eventualii invadatori. Ne-au impresionat Capela “Sfânta Ecaterina” unde am putut vedea portretele lui Carol al IV-lea şi al frumoasei sale soţii Anna de Schweidnitz, precum şi Capela “Sfânta Cruce” unde se află portretul Papei Grigore I, realizat în anii 1360-1365 de pictorul Theodoric din Praga.

*Castelul Konopiště este situat la 50 de kilometri de Praga în proximitatea oraşului Benešov. Structurat în patru aripi dispuse pe trei etaje, Castelul a fost ultima reşedinţă a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar. Acesta împreună cu soţia sa, Ducesa Sophie Albina Chotek au fost asasinaţi de un tânăr extremist sârbo-bosniac la 28 iunie 1914 la Sarajevo – un eveniment tragic ce a determinat declanşarea Primului Război Mondial; glonţul ucigător este acum expus în muzeul Castelului. Edificiul a fost construit în anul 1280 din ordinul dat de Episcopul Pragăi, Tobiáš ca o fortificaţie gotico-renascentistă asemănătoare cu castelele din Franţa. După 1725 Castelul a fost refăcut în stil baroc, iar podul mobil a fost înlocuit cu un pod de piatră. Din 1921 Castelul a devenit proprietate a statului cehoslovac şi ulterior a statului ceh. Acolo se află o colecţie renumită de coarne de cerb şi o colecţie de armuri şi arme medievale, considerată ca fiind a treia din lume ca amploare şi diversitate.Vizitatorii veniţi în timpul primăverii sau al verii – printre care ne-am aflat eu şi Maria Cornelia – pot admira splendida grădină cu trandafiri şi statuile în stil renascentist. La începutul lunii iunie a anului 1914 Arhiducele Franz Ferdinand îl invitase să viziteze acele vestite terase şi grădini ale Castelului pe Împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea; aparent era o inocentă vizită care, însă, a fost combinată cu discuţii secrete foarte importante despre viitorul Europei Centrale.

*Castelul Český Krumlov datează din anul 1240. Arhitectura sa este o îmbinare între stilurile renascentist şi baroc. Am putut vedea în cea de-a cincea curte interioară “Teatrul Baroc” – un obiectiv istoric deosebit de valoros ce conţine într-o stare perfectă clădirea propriu-zisă, sala de spectacole, decorurile, zona orchestrei, scena cu tehnologia ei de atunci, culisele ş.a. În prospectul editat în limba engleză am găsit multe informaţii interesante: în veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea Teatrul a fost dotat cu noi instalaţii de scenă şi decoruri executate de meşterul vienez Lorenz Makh şi de scenograful italian Giuseppe Galli-Bibiena, cu picturi murale realizate de pictorii vienezi Hans Wetschl şi Leo Märkl. Muzeul adiacent conţine numeroase exponate precum costume ale actorilor, picturi de epocă, partituri şi librete ale unor reprezentaţii teatrale, documente de arhivă (inventare, acte financiare), materiale iconografice, câteva vechi extinctoare în caz de incendiu şi truse medicale de urgenţă. În monografiile internaţionale de profil “Teatrul Baroc” este menţionat alături de două edificii similare: “Teatrul Estates”/1783 din centrul Pragăi şi “Teatrul Palatului Drottningholm”/1766 de lângă Stockholm/Suedia.

*Castelul Lednice aflat la circa 50 de kilometri de oraşul Brno din Moravia datează din anul 1222. Denumirea sa însemnând “groapă de gheaţă” este datorată faptului că apa râului Taja pe malul căruia se află acel Castel este foarte rece în orice anotimp al anului. Se povesteşte că Regele Wenceslas I ar fi dăruit Castelul unuia dintre slujitorii săi cei mai credincioşi pe nume Siegfried Orfanul. Edificiul şi-a schimbat proprietarul în secolul al XIV-lea, devenind mai târziu reşedinţa de vară a Prinţilor din familia Liechtenstein care l-au deţinut până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial când a fost transferat în proprietatea statului cehoslovac. Mi-au rămas în memorie: Cabinetul Chinezesc ai cărui pereţi erau împodobiţi cu picturi ţesute pe foi compuse din fire de orez şi vopsite în culori splendide înfăţişând animale uriaşe şi oameni minusculi ca o expresie a puterii miraculoase a Naturii; Parcul alcătuit dintr-o varietate de arbori autohtoni şi exotici. Ghidul foarte amabil al Castelului – mai ales când a aflat că suntem români – ne-a informat că în decursul veacului al XIX-lea mai mulţi arhitecţi locali au introdus în peisajul feeric o serie de elemente romantice care au amplificat atractivitatea acestui important obiectiv turistic.

Cred că sintagma “Praga – Oraşul de Aur” se datorează în mare măsură castelelor şi palatelor strălucitoare pe care le găzduieşte de multe veacuri pe cele două maluri ale Vltavei.