Debutul de meci cu puternica reprezentativă a Ungariei a semănat, pe undeva, cu cel cu Franța. Handbalistele românce au evoluat nesperat de bine, ținând mereu aproape de adversară și dându-ne speranțe pentru un rezultat pozitiv care ar fi fost similar ca răsunet cu victoria împotriva Suediei.
Atacul a mers perfect, jocul cu pivotul a mers perfect (mai bine decât în alte meciuri), ritmul în care au evoluat ”tricolorele” a fost la cote înalte.
A urmat o sincopă în final de primă repriză și debut de repriză secundă care a decis, practic, meciul.
Conștiente că o înfrângere pe teren propriu ar fi o catastrofă, elevele antrenorului Vladimir Golovin (care, în vreo câteva rânduri, chiar era îngrijorat de ce se petrece pe teren) s-au aruncat în atac, au greșit foarte puțin și nu le-au lăsat prea multe speranțe româncelor, distanțându-se pe tabelă.
Un moment psihologic a fost și ratarea unei lovituri de la 7 metri de către Bianca Bazaliu în finalul primei reprize, la scorul de 20-15 pentru Ungaria.
Cu toate eforturile ulterioare, elevele lui Florentin Pera, care au încercat pe final și atacul supranumeric, nu au mai putut evita cea mai drastică înfrângere de până acum (29-37) la Campionatul European.
Ce nu a mers?
Au fost mai mulți factori.
– Jocul pe extremă, care ne-a adus mari reușite în meciurile precedente, nu a mai avut eficiență. Deși mingea a circulat corect până la finalizare, au fost în total 6 sau 7 ratări ale extremelor în situație de singur cu portarul.
– Trei ratări de la 7 metri în momente importante au clătinat moralul jucătoarelor noastre și, în același timp, au făcut ca scorul să capete proporții.
– Apărarea, care s-a dovedit decisivă la un moment dat în meciul cu Serbia, nu a mai funcționat la fel de bine, iar unguroaicele nu au iertat aproape nimic.
Cu toate acestea, impresia lăsată în prima repriză a fost una bună. După cum spuneam, jocul cu pivotul a funcționat fantastic (de fapt, acesta a mers tot meciul), iar faptul că am putut, măcar o parte din meci, să ne batem de la egal la egal cu forțe ale handbalului feminin actual, ca Franța, Suedia și Ungaria (indiferent de rezultatul final, care uneori ne-a fost favorabil, alteori nu) este extrem de îmbucurător în perspectiva construirii unei echipe și mai competitive în viitor.
Apoi, e de remarcat că de fiecare dată au fost jucătoare care ”au ieșit la rampă” și au tras echipa după ele. Uneori a fost Bianca Bazaliu, alteori Ștefania Stoica sau Lorena Ostase ori portarul Curmenț. Aseară a fost Alisia Boiciuc, care a făcut cel mai bun meci al său de la actuala ediție a CE. Să nu uităm nici că debutanta Raluca Kelemen aproape că ne-a câștigat meciul cu Suedia, iar alte jucătoare, ca Grozav, Popa, Dindiligan ș.a. au avut fiecare un aport foarte important.
Cu un asemenea lot se poate ajunge departe.
După o părere personală, trebuie să trecem repede peste eșecul din meciul cu Ungaria (oricum era greu de crezut că vom ajunge în semifinale) și să vedem cum construim în viitor.
Dacă știm să întărim punctele care au funcționat la acest campionat și să evităm anumite erori (ex. unele pase greșite sau o apărare insuficient de eficace, plus ratările de pe extremă care în bună măsură ne-au pierdut meciul cu Ungaria), am totală încredere că această echipă minunată va duce din nou handbalul feminin pe culmi foarte înalte.
În privința antrenorului, am părerea că Florentin Pera face o treabă foarte bună și a scos maximum de ce se putea scoate, în condițiile date.
Încă o dată, mulțumim, fetelor, pentru prestația peste așteptări de la acest Campionat European!
