Referatul întocmit de academicianul Zoe Dumitrescu-Buşulenga în anul 2000 cu prilejul acordării unui titlu universitar lui Valeriu Râpeanu

[..] Aria preocupărilor acestui distins om de cultură are o vastă întindere. El este mai întâi un ziarist de excepţie, un istoric şi critic literar remarcabil, specializat în literatura secolului XX, eseist de calitate, biograf, memorialist, om de teatru. Iar ca editor a desfăşurat o activitate de mare anvergură, mai cu seamă scoţând la iveală, în anii grei, opere ce fuseseră îngropate de proletcultism, ca acelea ale lui Gheorghe I. Brătianu, Rădulescu-Motru, Mircea Florian, Victor Papacostea, P.P.Negulescu etc., etc. Şi a publicat integral, comentând-o, opera lui Nicolae Iorga.
În metoda sa de lucru, Valeriu Râpeanu porneşte de la analizele minuţioase, pline de acribie, ale obiectului studiat şi se înalţă spre sinteze cuprinzătoare, dând în numeroasele cărţi şi studii publicate o viziune de ansamblu a culturii române, pe care, îmbinând-o cu istoria, a situat-o în peisajul european, în special prin reprezentanţii săi de primă mărime (ca Brâncuşi, Enescu, Iorga, Gh.Brătianu, Mircea Eliade). În comunicările prezentate la congrese şi simpozioane internaţionale, domnia sa şi-a susţinut totdeauna cu succes punctele de vedere, solid întemeiate şi convingătoare, asupra valorilor noastre naţionale, firesc înglobate în patrimoniul continentului european.
Prin eleganţa elocinţei sale, ca şi a condeiului său, neobosit, Valeriu Râpeanu a fost şi rămâne unul din solii preţioşi ai culturii române, mai cu seamă acum, când tineretul nostru destul de debusolat are nevoie acută de modele. Şi profesorul Valeriu Râpeanu, sunt sigură, va fi un astfel de model.