Relansarea economiei românești a devenit un lait-motiv pentru o viitoare prosperitate a populației, după ce ne-am străduit din răsputeri să frânăm orice inițiativă privată ani la rând. Nu o să amintesc de impozitul suplimentar pentru firmele cu cifră de afaceri de peste 50 milioane de euro sau de impozitarea suplimentară a băncilor, de ele se ocupă toată lumea, mă refer la micile firme, la micile afaceri, de multe ori de familie, la așa zisele microîntreprinderi. Am făcut tot ce este posibil să le eliminăm de pe piață, deși acestea au un rol foarte important în economie: de la mici meseriași la firme cu până la 10 angajați și cu o cifră de afaceri ajunsă în 2026 la 100.000 euro. Astfel, le-am obligat să aibă cel puțin 1 angajat cu normă întreagă sau mai mulți, dar totalul orelor să cumuleze o normă întreagă, am eliminat practic angajații cu timp parțial prin plata contribuțiilor la stat ca și pentru normă întreagă, cu mici excepții, deși, fiind o microîntreprindere, nu-și permiteau angajări peste necesar, acest lucru neexistând nicăieri în lume, suntem unici.
Apoi, dacă s-a trecut, obligați de stat prin diverse metode (nu ai 1 angajat cu normă întreagă, dețineai peste 25% din acțiuni sau părți sociale la mai multe firme, ai depășit plafonul cifrei de afaceri etc.), la plătitor de impozit pe profit, rămâneai captiv în acest tip de contribuabil până la lichidare, dispariție. Ei bine, dacă se dorește o relansare a economiei, trebuie să se renunțe la toate aceste bariere! Singurul criteriu trebuie să fie cifra de afaceri de 100.000 euro, iar firma să aibă posibilitatea să se întoarcă la calitatea de plătitor de impozit pe venit dacă la finele unui an cifra de afaceri scade sub acest plafon.
Fără condiționări de a avea angajați, pentru contractele part-time să se plătească contribuții la veniturile realizate, cu alte cuvinte să revenim la o economie de piață liberă, concurențială, normală. Altfel, an de an vom relansa ceva ce am inhibat cu măsurile luate cu dorința de a aduce bani la buget, numai că banii la buget nu vin prin inhibare, ci prin stimulare. Întotdeauna stimulentul a adus mai mult decât coerciția, deși și aceasta are rolul ei. Știți expresia cu ,,biciul și zăhărelul”. Este clar că nu merge numai cu biciul. Avem exemplul sistemului de returnare a sticlelor din plastic. Ani de zile ne-am chinuit, toate râurile, lacurile, pajiștile etc. erau pline de plastice. Acum, nu mai găsești o sticlă, în schimb găsim alte resturi aruncate, de la textile la metale și altele. De ce? Stimulentul! Chiar și așa, mic, a făcut curat. Așadar, pe lângă lăsarea economiei să funcționeze așa cum cere piața, trebuie combinată coerciția cu stimulentul.
Se discută intens în coaliție despre relansarea economiei, poate că, pe lângă alte măsuri legate de investiții, de cercetare-dezvolatare etc., ar fi bine să avem în vedere și aceste măsuri prin care micile firme să funcționeze, fiindcă au și ele o contribuție însemnată la bugetul de stat și, mai ales, iar numărul de angajați din acestea este semnificativ, de fapt IMM-urile sunt cei mai mari angajatori. Și mai este ceva: pentru aceste mici firme ar trebui să fie o simplificare a birocrației, pentru că de multe ori birocrația sufocă pur și simplu micile afaceri. La urma urmei, sursa bunăstării populației este economia, iar economia este un organism viu, dacă vii cu măsuri perturbatoare rezultatele sunt inverse celor dorite.
