Scenariul partidei disputate între Borussia Dortmund, vicecampioana ediției precedente a Erste Bundesliga, și Werder Bremen, proaspăt revenită în eșalonul de elită, a fost unul pe care nici măcar frații Coen nu cred că l-ar fi putut scrie.
Prima repriză a arătat un Werder neașteptat de ofensiv, iar faptul că gazdele au reușit să păstreze tabela imaculată în dreptul golurilor primite se datorează exclusiv apărării și paradelor de excepție ale lui Gregor Kobel, care s-a ridicat din plin la înălțimea postului de portar la o echipă cu nume și cu pretenții.
Ba mai mult, Dortmund a intrat la pauză în avantaj datorită unei ”torpile” a lui Julian Brandt, executată după ce a evitat vreo doi fundași adverși.
Oarecum contrar cursului jocului, dar nimic de spus.
În minutul 77, Guerreiro a făcut 2-0 și soarta partidei părea pecetluită.
Chiar și în aceste condiții, ”alb-verzii” au făcut ceea ce au știut mai bine și au încercat să aplice pe toată durata partidei: au încercat să câștige posesia, au combinat eficient și au atacat poarta adversă.
Golul foarte frumos (un ”exterior” cu piciorul stâng de efect) al lui Buchanan, venit în minutul 89, părea a conta doar pentru statistici.
Numai că în minutele de prelungire (90 + 3) Nicklas Schmidt a punctat din nou, printr-o superbă lovitură de cap (e drept, profitând și de niște spații în apărarea adversă), iar atacantul scoțian Oliver Burke le-a dat gazdelor lovitura de grație în minutul 90+5: la 2-2, Dortmund s-a aruncat în atac, numai că un jucător al oaspeților a interceptat și a lansat un contraatac la capătul căruia Burke a înscris imparabil.
Sigur, în aceste condiții, s-ar putea crede că victoria nou-promovatei a fost rodul șansei, numai că cine a văzut meciul și-a putut da seama de tactica excelentă și de spiritul ofensiv al unei echipe care nu a renunțat niciun moment la luptă.
Una dintre cele mai mari provocări în fotbalul modern este să reușești să joci ofensiv și să ameninți poarta adversă fără a ajunge cu bateriile descărcate spre final de meci și fără a lăsa goluri prea mari în defensivă. Nu știu cum a reușit Ole Werner, un antrenor nu foarte cunoscut, dar în acest meci parcă ar fi fost Bielsa sau Ancelotti: și-a așezat perfect elevii în teren, iar aceștia, deși au încasat două goluri, și-au dus misiunea la bun sfârșit, îmbinând tehnica cu condiția fizică în mod optim.
Sigur, nu putem compara (ca importanță) un meci din campionatul Germaniei cu o finală de Champions League sau cu o partidă relevantă din aceeași competiție. Dar prin ceea ce au reușit azi, din punct de vedere al revenirilor de senzație, Werder Bremen ar putea sta fără probleme alături de performanțele similare înregistrate în trecut de Manchester United sau de Real Madrid.
Nu a fost o simplă ”remontada”. A fost istorie.
Iar lipsa lui Haaland din atacul gazdelor se va dovedi a fi, suntem convinși, una importantă pe parcursul actualului sezon, dar nu poate fi invocată drept scuză cât timp în minutul 88 ”galben-negrii” conduceau cu 2-0.
Relevante sunt și raportul ocaziilor de gol (14-5) și al șuturilor pe poartă (7-3), ambele favorabile ”alb-verzilor”, cu toate că au evoluat în deplasare, pe terenul unei echipe mai bine cotate în momentul de față.
