Al.Florin Țene
Romanul ”Lotte” de Mihai Ganea, apărut la Editura Napoca Star, 2024, structurat în 13 capitole, ne propune o poveste de iubire,”cu cheie”, așa cum ne avertizează autorul, desfășurată în orașul Baia Mare, denumit de autor cu numele german.
Cartea se deschide cu un curriculum vitae foarte bogat al autorului, după care se află cuvântul acestuia, unde concluzionează:” Finalul elegiatic, salvator al narațiunii, completează ceea ce nu se putea spune în timpul gestației literare chinuitoare. Un singur lucru devine cert și real definitiv: Lotte a existat și există încă mereu în viața fiecăruia dintre noi, bărbații peregrini ai acestui secol dement și ciudat”.
Romanul este format dintr-un evantai policrom de aduceri aminte, de trăiri, al personajului principal,căruia îi declară cu sinceritate că o iubeșre pe Lotte. Aceasta era o femeie frumoasă și inteligentă. Într-o scrisoare, trimisă din Timișoara, Rudolf, îi mărturisește că este autorul unei povestiri, care citită fiind de securitate, acesta este chemat la anchetă.Urmare acestei întâmplări, autorul subliniază:” În concluzie: Așa își transmite virusul cenușiu comunist mesajul în lume. Cu ajutorul unei reverstranscriptaze politice propagandistice, în cazul respectiv. Pentru anchetatorii mei cu educație cazonă bolșevică era prea mult și prea greu, de priceput. Telegonia este o teorie demonstrată cu ajutorul geneticii, care susține că primul partener sexual din viața unei femei este, de fapt, tatăl genetic al tuturor copiilor săi. De aici, reiese ideea că, indiferent de bărbatul care lasă femeia gravidă, copilul ar putea semăna cu primul ei partener sau alții, anteriori. Mai mult, ulterior, fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor femeii respective. Telegonia a 26 fost dovedită de biologul și filosoful francez Felix Le Dantec.”
În paginile romanului se simt, subtil, elemente biografice ale lui Mihai Ganea, scrise în plan baroc, textul fiind o învăluitoare de senzații din ce în ce mai ample.Relația dintre Rudolf și Lotte, este un motiv de a desfășura în narațiune mașinăria de contiguități, infatigabilă, bogată principial în realitatea descrisă.
Personajul principal al cărții lucrează în domeniul medical, în diferite localități din Moldova, astfel că autorul reușește să creioneze chipul literar ce crește din operă organic,precum arcimboldeștile portrete în care medicul Ganea intră în conflict cu acei oameni injectați cu microbii comunismului.
Excepțională puterea formulei fulgurante: prozatorul intuiește imagist, exprimă și dezvoltă din imagine în imagine un dat inițial cu rădăcini înfipte în biografia autorului.
Capitolul 12 este un poem, intitulat”Elegia iubirii ”, iar epilogul este dramatic.Rudolf asistă la agonia lui Lotte care este luată de salvare, în timp ce el se urcă în autoturism și pleacă.Semn că viața merge mai departe.Această însușire estetică, dar mai ales morală, cartea este o lecție de educație.
