Revenirea lui Trump la Casa Albă, simulată de experți în apărare. Aceștia au concluzionat că NATO se poate prăbuși

Irina Andreea (www.b1tv.ro)

Dacă Donald Trump câștigă un al doilea mandat la Casa Albă în noiembrie, NATO se poate prăbuși, a constatat o simulare recentă.

În calitate de candidat la președinție, Trump a amenințat că va renunța la NATO dacă aliații europeni nu contribuie mai mult și, în cazul în care o va realiza, Europa ar putea decide să meargă singură în apărare, sugerează jocul.

„O politică a SUA de frustrare a NATO are potențialul de a provoca colapsul alianței, UE fiind candidată pentru a înlocui în cele din urmă funcția finală a NATO – apărarea Europei de Rusia”, a scris Finley Grimble, expertul britanic în apărare care a conceput și condus simularea, scrie Business Insider

SUA nu trebuie să se retragă din NATO pentru a pune în pericol alianța veche de 75 de ani. Din punct de vedere tehnic, SUA nu are voie să părăsească NATO după ce Congresul a votat în 2023 pentru a interzice retragerea fără aprobarea Congresului.

Dar simularea a arătat cum Trump, presupusul candidat republican la președinție care a spus în timpul campaniei electorale că va încuraja Rusia să facă vrea cu aliații NATO care cheltuiesc prea puțin pentru armatele lor, ar putea submina NATO pur și simplu făcând cât mai puţin pentru a susţine alianţa.

„Ceea ce poate face Donald Trump este pur și simplu să evidențieze ceea ce face NATO”, a declarat Grimble pentru Business Insider, adăugând: „Nu trebuie să părăsească NATO pentru a o strica. O poate strica din interior”.

Ce măsuri importante ar putea lua Trump

Grimble, care a condus simulări de război pentru guvernul britanic, a conceput acestă simulare după afirmațiile fostului consilier pentru securitate națională al SUA, John Bolton, că l-a convins pe președintele de atunci Trump să nu se retragă din NATO în 2018. El a conceput o simulare de masă în care jucătorii – în mare parte Specialiști britanici în apărare, informații și politică externă — și-au asumat rolul de lideri ai celor 32 de națiuni NATO, plus Ucraina și Rusia; China a fost jucată de arbitri. SUA au fost jucate de un american care „încerca să intre în psihicul lui Trump, ceea ce nu a fost o sarcină ușoară”, și-a amintit Grimble.

Trump, care se confruntă cu acuzații penale în patru cazuri separate, a fost criticat pentru că a semănat haos în politica americană. Iar haosul este exact ceea ce se întâmplă în joc când Trump fictiv preia funcția în ianuarie 2025.

Noua administrație încearcă imediat să negocieze un acord de pace – fără ajutor european – între Ucraina și Rusia. După ce medierea eșuează, Trump reduce ajutorul pentru Ucraina.

Este primul domino care cade. Apoi Trump reduce drastic participarea SUA la NATO, inclusiv redistribuirea a 50% din activele militare americane în Europa, unde se află peste 100.000 de soldați americani, în teatrul Indo-Pacific. Administrația Trump instituie, de asemenea, o nouă politică numită „dormancy”. Acest lucru include o varietate de tactici de tip go-slow, cum ar fi o participare mai mică a SUA la exercițiile NATO. O mișcare deosebit de dăunătoare este împiedicarea Comandantului Suprem Aliat în Europa (SACEUR) – a doua cea mai înaltă poziție militară din NATO și întotdeauna un ofițer american – să acționeze fără o consultare prealabilă cu Washingtonul.

„În cele din urmă, SACEUR răspunde în fața președintelui Statelor Unite”, a spus Grimble. „Așa că el [SACEUR] poate începe să încetinească lucrurile sau să împiedice lucrurile să se întâmple. SUA pot doar să ia finanțare din programele NATO și se vor prăbuși”.

Pe măsură ce simularea a continuat, SUA se plâng că unii membri NATO nu reușesc să atingă obiectivul alianței de 2% din PIB-ul fiecărei națiuni pentru apărare (Trump real a cerut recent 3% ). Reclamațiile sunt valabile: până la sfârșitul jocului în 2027, mulți membri încă nu atinseseră obiectivul de 2 la sută. Interesant este că, în timp ce SUA își minimizează prezența în NATO, continuă cooperarea bilaterală în domeniul apărării cu membrii NATO care se învecinează cu Rusia, inclusiv Finlanda, România, Polonia și statele baltice.

NATO a fost creată la patru ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în încercarea de a evita eșecurile anilor interbelici. Garanțiile de securitate americane au împiedicat puterile europene să se reînarme în schimbul cheltuielilor mai mari suportate de SUA. Dar cu această umbrelă de securitate americană care se diminuează brusc în joc, Franța și Germania cer ca Uniunea Europeană să preia conducerea NATO. Acest lucru enervează Polonia, care a văzut asta ca o încercare a francezilor de a da afară SUA și de a face Franța să devină cea mai mare putere militară din Europa.

Unii membri ai NATO se frământă, de asemenea, la gândul că ar putea fi nevoiți să lupte cu Rusia fără sprijinul Americii, cel mai puternic membru NATO, având în vedere dimensiunea forțelor sale convenționale și a arsenalului nuclear. „Dacă sunt Italia, de exemplu, cu siguranță garantez securitatea Estoniei”, a spus Grimble. „Dar nu mă aștept cu adevărat să fiu nevoit să joace un rol atât de important și crucial în asta”.

Joint Expeditionary Force , o coaliție militară condusă de britanici, formată din 10 națiuni nord-europene, care poate opera independent de NATO, începe să facă planuri de luptă care presupun că nu va exista sprijin NATO. Turcia se gândește dacă să rămână neutră – în ciuda angajamentelor sale NATO – dacă Rusia ar ataca țările baltice.

Efectele retragerii SUA din NATO sunt globale

Între timp, cu campania sa în Ucraina în impas, Rusia se gândește să invadeze statele baltice – care sunt membre NATO – pentru a profita de dezbinarea NATO și, probabil, a împărți alianța din cauza dorinței de a risca războiul cu Moscova. Dar jucătorul rus decide în cele din urmă că Rusia nu are resursele pentru a lupta împotriva Ucrainei și a ocupa Țările Baltice – iar invadarea teritoriului NATO ar putea aduce America înapoi în alianță.

Cu toate acestea, Moscova fictivă lansează noi ofensive în Ucraina. Lipsită de sprijinul SUA – pe care Europa nu îl poate compensa –, Ucraina se simte obligată să semneze o pace care cedează estul Ucrainei Rusiei și instalează un guvern pro-rus la Kiev. Europa se confruntă cu o altă problemă: teama că Rusia ar putea ataca NATO sperie investitorii interni și internaționali, determinând poticnirea economiilor europene.

Până la sfârșitul jocului, efectele retragerii SUA de la NATO sunt globale. China realizează că SUA și-au mutat cu adevărat atenția de la Europa la Pacific, ceea ce descurajează Beijingul să invadeze Taiwan. Totuși, acest lucru nu liniștește Japonia, Australia și Coreea de Sud – aliați americani ale căror forțe și baze sunt esențiale pentru eforturile de contracarare a Chinei – care se tem că Trump s-ar putea răzgândi și să-i abandoneze. Iranul se încurajează să-și afirme puterea în Orientul Mijlociu, ceea ce stimulează o cursă a înarmărilor cu Arabia Saudită.

Toate acestea i-au lăsat pe britanici frustrați. Marea Britanie a susținut în mod tradițional o alianță transatlantică, America-Europa, mai degrabă decât un bloc de apărare pur european. Cu toate acestea, în joc, nu l-a putut convinge nici pe Trump să-și ușureze cererile, nici pe membrii europeni NATO să cheltuiască mai mult pentru apărare. „Britanicii au simțit: „Pentru numele lui Dumnezeu, Trump, dă-i timp europenilor”, a spus Grimble. „Dar, de asemenea, „europeni, vă rog să faceți ceva. Să ajungem cu toții la un acord și să menținem NATO în viață”.

Experții în simulări de război avertizează întotdeauna că jocurile nu ar trebui tratate ca predictori ai viitorului, ci doar ca experimente pentru a explora posibilități. Cu toate acestea, acest joc de război părea să confirme cele mai mari temeri ale criticilor care cred că Trump ar putea distruge NATO și ar face Europa vulnerabilă la atac.