Al. Florin Țene
Educarea tineretului constituie una dintre preocupările de cea mai mare însemnătate ale întregii societăți umane, concentrând atenția tuturor factorilor de răspundere în pregătirea viitorului omenirii în toate domeniile de activitate.
Pregătirea tineretului este un domeniu complex, deoarece vizează toate laturile și procesele educaționale, constituind baza trainică a edificării conștiințelor, caracterelor și personalității umane. Fără această bază intelectuală, de educație și civilizație în înțelegerea fenomenelor din natură, din societate și din gândire, este de neconceput realizarea condiției umane a celor ce-și făuresc propriul lor destin. În acest domeniu un rol important îl au familia, școala, cartea, presa scrisă și audiovizuală.
Procesul de formare a personalității umane începe din cea mai fragedă vârstă, odată cu cele dintâi deprinderi și cunoștințe ale copilului, și se cere a fi încheiată încă înainte ca tânărul să-și înceapă activitatea social utilă, munca sa, care îl învestește cu drepturi și răspunderi față de întreaga societate.
Familia constituie cadrul social în care copilul și apoi tânărul se află într-un riguros raport de dependență materială și spirituală până în momentul în care, o dată pregătit pentru profesiune și pentru muncă, își poate dobândi singur mijloacele de existență, își propune problema întemeierii unei familii și își poate manifesta activ independența spirituală. De aici provine și proverbul românesc: cu cei șapte ani de-acasă.
Importanța pe care familia o are în educarea copiilor decurge din faptul că, până la vârsta școlară, copilul se află aproape în exclusivitate în grija și sub influența educativă a părinților.
Familia, din toate timpurile, a reprezentat, între altele, o principală sursă de informații în care fiecare component a adus știri din mediile exterioare grupului său familial pe care le-a frecventat: părinții, de regulă, de la locurile de muncă și de viață social-cetățenească, din presa scrisă, televiziune, iar copiii din cercurile lor de prieteni și din instituțiile școlare și extrașcolare.
Școala este principalul factor formativ. Scriind această frază mi-am adus aminte de ce spunea Matei Vișniec că:”Literatura ne poate apăra de spălarea totală pe creier, chiar dacă nu poate devia glonțul și barbaria”. Principiul clasic “școala pregătește pentru viață “ a căpătat întreaga bogăție a semnificațiilor sale. În perioada în care ne aflăm, pe lângă condițiile concrete social-istorice care definesc un climat favorabil libertății de cunoaștere, mai este un rol al școlii de a implementa elevilor, în condițiile fenomenului de globalizare, dragostea de istoria neamului, de religia acestuia, de tradițiile poporului în care ne-am născut.
Importanța mass-media, ca factor care contribuie la educarea atât a tinerilor, cât şi a adulților, este unanim recunoscută. Mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relaţii. Mass-media nu se substituie școlii, iar influența sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relația dintre om și mediul înconjurător.
Familia, școala, cartea și mass-media sunt cei patru piloni care susțin marele edificiu al educației omului pentru viitorul neamului românesc.
