Salvați cartea tipărită!

Vânzarea de carte tipărită – și mai ales de carte bună tipărită – se află în declin. Totul e prea tehnologizat, iar timpul liber al omului modern – prea limitat.

Astfel încât chiar și cei care intenționează să aloce mai mult timp lecturii se văd nevoiți, de multe ori, să ”bată în retragere” sau să aleagă calea Internetului (care deja a devenit un mediu care generează adicție pentru foarte mulți).

Dincolo de adevărul incontestabil că generațiile viitoare au nevoie de educație și de cultură, nu de o societate decadentă, încotro ne îndreptăm, în condițiile în care deja multe cărți tipărite costă în jur de 40 de lei, iar unele romane ating și sume de aproape 100 de lei?

Sincer, ne este groază să ne gândim.

Este lesne de înțeles că prețurile au devenit prohibitive pentru marea masă a cititorilor, și nu doar pentru cei care oricum nu-și pot permite să achiziționeze prea des o carte. Dar trendul actual este și o piedică în calea editorilor, care nu-și pot permite să meargă în pierdere.

Într-o piață a cărții în care editorii se confruntă cu probleme tot mai numeroase, iar amatorii de literatură clasică sunt serviți… selectiv (putându-se găsi, din fericire, în librării romane de Hesse sau de Dostoievski, în schimb cine caută Eugene O’Neill sau Byron va trebui să se reorienteze către… anticariate), numai de un astfel de fenomen nu avem nevoie.

Îmi permit o paranteză, având însă tangență cu subiectul.

Michel Houellebecq este unul dintre cei mai bine vânduți scriitori francezi contemporani. Nu sunt cel mai mare fan, dar îi recunosc aptitudinile literare. La un moment dat, circula pe net informația că ar fi și printre cei mai piratați scriitori. Dacă deja acest lucru s-a întâmplat, vă dați seama ce s-ar petrece în cazul în care cărțile semnate de el (și de alți autori cunoscuți) ar ajunge la un preț încă și mai mare? Eu am în bibliotecă ”Serotonină” și ”Anihilare” și chiar nu-mi doresc să descarc volume piratate.

(Dincolo de ”șansa”, cu ghilimelele de rigoare, de care beneficiază astăzi scriitorii debutanți sau amatori).

În afară de aceste considerații, ar mai fi de spus că, deși în principiu nu există nicio diferență între a citi o carte în format electronic și una în format tipărit, cartea scrisă trebuie salvată de la dispariție.

Și asta nu în virtutea unui desuet ”are farmecul ei” (cu toate că, de fapt, chiar așa este), dar mai ales fiindcă omul modern petrece deja mult prea multe ore în fața calculatorului, a smartphone-ului sau a altor dispozitive electronice. Nu e nimic rău să facă asta în dozele necesare, atât pentru lucru, cât și pentru divertisment, însă în momentul în care această dependență tinde să îl acapareze cvasitotal, este nevoie de o alternativă. De un posibil refugiu.

Să știi că, la nevoie, poți închide toate dispozitivele și te poți așeza comod, pe canapea, să citești o carte bună, să îi răsfoiești filele și, la un moment dat, să folosești clasicul semn de carte…

Problema societății moderne nu este să ai doar bani virtuali sau doar e-book-uri. Ci să poți beneficia de ele ca alternativă la mijloacele clasice, fără însă a le înlocui complet. În fond, o pană de curent sau o defecțiune tehnică pot apărea oricând, și atunci nu mai poți folosi mijloacele bazate exclusiv pe tehnologie IT.

Asta ca să nu mai vorbim de faptul că unele categorii sociale, de exemplu cei aflați în mediul rural sau o parte a seniorilor, oricum nu sunt foarte familiarizate cu tehnologia de acest tip. Pentru ei nu trebuie să existe carte tipărită sau presă scrisă?

Sperăm că nu va fi prea târziu pentru a fi redresată o situație care, pe moment, ar putea părea neglijabilă, dar pe termen lung ar putea avea consecințe dezastruoase dacă nu va fi remediată.

Nu chiar ca în romanul Fahrenheit 451, de Ray Bradbury.

Dar nici departe.