Studiu World Vision România
79% dintre respondenți observă echipamente noi în școală, dar doar 18% spun că au beneficiat de activități pentru dezvoltarea competențelor digitale. 43% dintre copii și tineri spun că au nevoie de competențe pentru viața de zi cu zi.
Jumătate dintre liceeni spun că au nevoie de dezvoltarea competențelor practice, iar 36% de experiențe directe, precum stagii, voluntariat sau internshipuri. În același timp, deși 79% dintre respondenți observă echipamente noi în școală, doar 18% declară că au beneficiat de activități destinate dezvoltării competențelor digitale, iar 21% spun că au în continuare nevoie de sprijin în această zonă.
Acestea sunt câteva dintre rezultatele cercetării naționale „Participarea elevilor la programe de sprijin, experiența școlară și nevoile educaționale”, realizată de World Vision România și prezentată de Ziua Mondială a Profesorului, în cadrul evenimentului „De la investiție la impact. Ce rezultate vrem de la investițiile în educație?”, organizat de World Vision România împreună cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.
Cercetarea arată că intervențiile de sprijin sunt asociate cu schimbări percepute de copii, dar indică și una dintre provocările majore pentru investițiile viitoare: trecerea de la performanța în școală la pregătirea pentru viața adultă și profesională.
De la rezultate școlare la pregătirea pentru viață
În rândul respondenților care identifică participarea la programe, contribuția percepută este foarte ridicată pentru rezultatele școlare (9,4 din 10) și încrederea în propriile forțe (9,2 din 10).
În schimb, liceenii consideră că sprijinul pentru viitor și viața adultă este unul moderat: aceștia au oferit evaluări de 7,76 din 10 pentru activitățile care întăresc încrederea în sine, 7,42 pentru rezultatele școlare și 6,9 atât pentru clarificarea planului de viață, cât și pentru perspectivele de angajare. Tot la liceu, 50% spun că au nevoie de dezvoltarea competențelor practice, iar 36% de experiențe directe, precum stagii, voluntariat sau internshipuri.
Nevoile pentru viața adultă sunt concrete: 43% dintre copii și tineri indică nevoia de competențe pentru viața de zi cu zi, precum gestionarea banilor și luarea deciziilor, 39% de sprijin financiar, 31% de consiliere și orientare în carieră, 29% de stagii, voluntariat sau internshipuri, 24% de informații despre oportunități educaționale și profesionale, 23% de sprijin emoțional sau psihologic și 21% de dezvoltarea competențelor digitale. Doar 13% spun că nu au nevoie de sprijin suplimentar pentru pregătirea vieții de adult.
O diferență importantă este cea semnalată între școală și tranziția către viața adultă: 39% indică nevoia de sprijin financiar pentru pregătirea vieții de adult, aproape dublu față de cei 20% care spun că au nevoie de sprijin financiar pentru continuarea studiilor.
„Nu este suficient să măsurăm câte școli am dotat, câte proiecte am finanțat sau câți copii au participat. Trebuie să ne uităm la ceea ce rămâne în viața copilului după o investiție: dacă învață mai bine, dacă dobândește competențe practice și digitale, dacă știe să ia decizii și dacă își cunoaște opțiunile pentru viitor. Întrebarea esențială nu este doar «Ce am finanțat?», ci «Ce s-a schimbat pentru copil?»”, a afirmat Mihaela Nabăr, Director Executiv World Vision România.
„România trece printr-un moment de inflexiune pentru educație. Avem investiții istorice în infrastructură și dotări, dar trebuie să ne asigurăm că acestea se traduc în rezultate pentru copii și profesori. Într-o lume în care Inteligența Artificială schimbă rapid competențele de care avem nevoie, trebuie să adaptăm sistemul de educație, de la curriculum la metodele de predare, punând mai mult accent pe gândire critică, creativitate și competențe nonformale. Profesorii nu pot face singuri această transformare: este nevoie ca investițiile europene să fie completate de resurse private și de parteneriate între stat, mediul privat și societatea civilă”, a declarat Dragoș Pîslaru, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene.
Digitalizarea: echipamentele nu se transformă automat în competențe
Una dintre diferențele importante surprinse de cercetare este cea dintre dotarea școlii și dezvoltarea competențelor elevilor. 79% dintre respondenți observă echipamente noi în școală, dar numai 18% declară că au beneficiat de activități pentru dezvoltarea competențelor digitale, în timp ce 21% spun că au în continuare nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor.
Datele nu măsoară obiectiv nivelul competențelor digitale și nu permit concluzia că investițiile în echipamente nu au produs efecte. Ele arată însă că modernizarea infrastructurii și dezvoltarea competențelor sunt procese diferite. Dotarea școlii nu echivalează automat cu accesul individual al elevului la tehnologie. Dezvoltarea competențelor presupune acces frecvent și direct la dispozitive și utilizarea efectivă a tehnologiei în procesul de învățare.
Investițiile fizice sunt cele mai vizibile. Intervențiile educaționale și de sprijin sunt foarte apreciate
Investițiile fizice sunt ușor de observat: 79% menționează echipamente noi, 56% reparații sau corpuri noi și 48% laboratoare, ateliere sau alte spații speciale.
În același timp, intervențiile „soft” sunt foarte apreciate de beneficiari: activitățile remediale primesc 9,3 din 10, „Școală după școală” 9,2, educația pentru viață 9,1, dezvoltarea competențelor transversale 9,0, iar sprijinul individual și consilierea 8,9. Rezultatele arată că vizibilitatea unei investiții nu trebuie confundată cu utilitatea acesteia.
Sprijinul concret este, de altfel, recunoscut de copii mai ușor decât programul prin care este oferit. 14% identifică participarea la cel puțin un program concret, iar 24% nu știu dacă au participat la un astfel de program. În schimb, 46% menționează activități remediale, 45% burse, 36% activități de educație pentru viață, iar 33% transport, masă, consiliere sau carduri pentru rechizite și materiale școlare. Dintre cei care spun că au participat la programe, 38% știu că acestea sunt finanțate din fonduri europene.
În plus, dintre respondenții care identifică participarea la cel puțin un program, 12% spun că „nu s-a schimbat nimic”, comparativ cu 42% dintre cei care nu identifică participarea la niciun program. Cercetarea nu stabilește o relație cauzală, ci indică o asociere între recunoașterea participării și schimbările percepute.
Copiii își doresc sprijin mai apropiat și mai aplicat
Pentru a învăța mai bine, 43% dintre respondenți spun că au nevoie de explicații suplimentare sau meditații la materiile dificile, 38% de sprijin și îndrumare din partea profesorilor, 29% de activități mai interactive și aplicate, 28% de materiale educaționale mai clare și practice și 27% de acces mai bun la tehnologie.
În același timp, 25% au nevoie de un program de studiu flexibil sau adaptat, 21% de sprijin emoțional pentru gestionarea stresului, 20% de sprijin financiar pentru continuarea studiilor și 18% de ajutor pentru organizarea timpului și învățare eficientă. Doar 14% spun că nu întâmpină dificultăți pentru care ar avea nevoie de sprijin.
Nevoile se schimbă odată cu vârsta. În ciclurile primar și gimnazial predomină sprijinul pentru învățare, explicațiile suplimentare, activitățile remediale și îndrumarea profesorilor. La liceu cresc în importanță competențele practice, flexibilitatea, gestionarea stresului, consilierea și orientarea, experiențele directe și pregătirea pentru tranziția către viața adultă.
Consilierea rămâne esențială: 49% dintre respondenții de gimnaziu și 55% dintre liceeni menționează accesul la consiliere și orientare în carieră, dar 31% spun că au în continuare nevoie de consiliere și orientare, 23% de sprijin emoțional sau psihologic și 18% de acces la modele sau mentori.
Ce rezultate ar trebui să măsurăm: nu doar investiția, ci schimbarea produsă pentru copil
World Vision România identifică, pe baza cercetării, câteva direcții esențiale pentru investițiile viitoare: consolidarea intervențiilor educaționale și de sprijin, dezvoltarea consilierii și orientării în carieră, transformarea digitalizării în competențe, mai multe experiențe practice și contact cu lumea muncii, intervenții adaptate etapei educaționale și o legătură mai clară între program, sprijin și rezultat.
Evaluarea investițiilor nu ar trebui să se oprească la sumele cheltuite, numărul de proiecte, echipamente sau participanți. Ar trebui măsurate accesul efectiv la sprijin, continuitatea și relevanța intervenției, progresul în învățare și competențele de bază, dar și competențele practice și digitale, autonomia, capacitatea de luare a deciziilor și pregătirea pentru continuarea studiilor și intrarea pe piața muncii.
Vocea copilului trebuie, de asemenea, să facă parte din evaluare: 46% dintre respondenți au simțit că opinia lor a contat, 38% că a contat uneori, iar 16% nu au simțit că opinia lor a fost luată în considerare.
De la 100 de copii care intră în școală, 21 ajung la angajare după facultate
Separat de rezultatele cercetării World Vision România, datele Ministerului Educației și Cercetării și ARACIS oferă context asupra întregului traseu educațional: din 100 de copii care intră în clasa pregătitoare, 90 termină clasa a VIII-a, 48 termină liceul cu Bacalaureat, 35 se înscriu la facultate, 25 obțin o diplomă universitară, iar 21 se angajează în primii unu-doi ani după absolvire.
