Încă de la început, autorul volumului ”Scrisori celeste”, apărut anul trecut la Editura ”Detectiv literar”, ne mărturiseşte că se simte într-o misiune.
Colonelul (r) Ion Gh. Toma spune că ”de peste 60 de ani (…) am avut această minunată misiune, pe care mi-a dat-o Dumnezeu, să scriu despre viaţa oamenilor şi, în special, a militarilor. Am tratat multe aspecte din viaţa lor şi am descoperit, de fiecare dată, valenţe noi ce te fac fericit”.
Dar şi fără această confesiune a domniei sale cititorul ar fi intuit esenţa, fie şi numai după titlu: ”Scrisori celeste”.
Fiindcă ce altceva facem noi, oamenii, în efemera noastră trecere pe Pământ, decât să trimitem mesaje către Cer, să încercăm să comunicăm cu divinitatea care ne-a dat darul vieţii?
În povestirea ce deschide volumul, ”Pierdută în Triunghiul Bermudelor”, autorul relatează, cu mare sensibilitate şi fiori de tragism, accidentul unui avion cu 264 de pasageri, în care se afla şi o româncă, Violeta Băjenaru. Dincolo de tragedia în sine şi de sentimentul de pierdere irecuperabilă, se ridică probleme de esenţă, cum ar fi sensul vieţii şi al morţii, implacabilitatea destinului, ambivalenţa apei, văzută ca element primordial, dar şi ca întindere nemărginită ce poate deveni letală.
Apoi evocă relaţia sfântă şi de nepreţuit cu mama sa, din păcate trecută, între timp, în nefiinţă. Cele mai frumoase şi profunde sentimente omeneşti ies la iveală – şi toate sunt transmise şi cititorului, invitat să participe la aceste mărturii prin intermediul scrisului, care, după cum mărturiseşte autorul, ”nu trebuie să-l cauţi, să umbli după el, ani şi ani, peste mări şi ţări, el vine singur, când nu mă aştept, şi se aşază în inima şi sufletul meu”. ”Scrisul este bucuria, frământarea, durerea vieţii mele”.
Încercările vieţii sunt dure, dar cu sprijin de la Dumnezeu şi de la cei dragi pot fi întotdeauna trecute. Inclusiv dacă orânduirea sau vremurile nu sunt tocmai favorabile.
De altfel, în contrapondere cu evenimentele sfârşite în mod tragic, ni se dă exemplul unui medic militar care a reuşit, în mai multe rânduri, vindecări miraculoase ale unor pacienţi aflaţi într-o stare aparent irecuperabilă. Folosindu-şi priceperea şi inteligenţa, dar şi cu ajutorul Celui de Sus.
Ne este revelat faptul că printre noi există oameni deosebiţi, eroi în felul lor, şi chiar dacă toţi suntem supuşi suferinţelor şi dramelor terestre, lăsăm în urma noastră ceva de valoare, dacă înţelegem că acesta este unul dintre sensurile vieţii.
Veţi întâlni şi o evocare sentimentală, dar şi foarte la obiect, a unui bun prieten, col (r) ing. Dumitru Năstase, care deşi avea o profesie tehnică a devenit un bun şi apreciat pictor. Referirile la picturile sale şi la diferite personalităţi din lumea artei ne fac să ne dăm seama că acesta şi-a închinat cu adevărat viaţa unui crez artistic autentic.
Fiecare dintre povestirile semnate de Ion Gh. Toma are un tâlc aparte. Sunt relatări ale unor fapte şi evenimente petrecute în viaţă, dar de fapt sunt mai mult decât atât: părţi din existenţă cu o morală aparte, relatate de un om care-şi iubeşte şi respectă semenii.
Pentru toate acestea şi datorită stilului cald, apropiat cu care sunt scrise, suntem convinşi că vor fi apreciate de cititori.
