Trăim într-o societate normală sau într-una în care totul a luat-o razna? Sunt valorile complet inversate? Indiferent ce se spune/scrie despre măsurile de protecție, sunt feriți copiii și nepoții noștri de pericolele unui viitor catastrofic?
Pentru a încerca să răspundem măcar parțial la aceste întrebări, dincolo de studiile sociologice, trebuie abordată frontal o tară a societății contemporane: lipsa de măsură și de rațiune. Știți butada: ”singura regulă este că nu există nicio regulă”. Care poate fi formulată și astfel: ”limita actelor/acțiunilor noastre nu mai există; de fapt, nu e nicio limită”.
În căutarea descifrării în primul rând din punct de vedere psihologic a modului în care un individ ajunge să considere că poate face absolut orice și că nu e nevoie să-și impună nicio limită sau cenzură în acțiunile sale (cazurile tot mai dese ale șoferilor care se urcă drogați la volan și cel recent al tatălui care și-a abuzat sexual mai mulți ani propria fiică stau mărturie că așa e), mă voi referi la două exemple – unul luat din literatură, altul din realitate.
Există fie în ”1001 de nopți”, fie într-o culegere de povestiri asemănătoare, o scriere intitulată ”Maharadjahul se plictisește”. Foarte pe scurt, era vorba despre un maharadjah care avea de toate: bani, obiecte de valoare, glorie, femei ș.a. Numai că, având atâtea, ajunsese să se plictisească de ele, să nu le mai prețuiască cum trebuie și să-și dorească ceva în plus. Chema seara la el fete cărora le cerea să se dezbrace, repetând, periodic: ”mai scoate”. Până când a ajuns să-i spună unei fete complet dezbrăcate: ”mai scoate”. Aceea nu a înțeles în primul moment, dar apoi, tremurând de frica morții, a început să-și jupoaie pielea cu un cuțit.
Al doilea caz poate fi întâlnit, din câte îmi amintesc, în filmul cu valențe de documentar ”Șocanta Asie”, dar și în alte documentare care au fost difuzate pe posturile tv. Este vorba despre practica de a plăti cu sume însemnate oamenii care acceptă să consume în fața camerelor de luat vederi gândaci vii.
De ce e un exemplu relevant – altfel nu l-aș fi dat.
Înseamnă că undeva, printre noi, există maniaci care găsesc o satisfacție morbidă în a privi umilirea acelor oameni săraci care consimt să facă orice pentru bani.
La fel ca în povestirea din ”1001 de nopți”, au de toate, dar nu le ajunge: trebuie să devină cruzi, să-i tortureze pe ceilalți pentru a-și găsi un fel de satisfacție în plus, cu accente sadice.
Nu sunt doar cazuri izolate.
În lumea filmelor pentru adulți, deși în principiu e vorba despre un contract liber consimțit, circulă o regulă oarecum asemănătoare: hai să vedem ce poate face, până unde poate merge un om pentru bani?
În general cei care au foarte mulți bani și cărora bunurile le prisosesc ”inventează” tot felul de jocuri morbide, altfel nu se mai simt împliniți. Vezi și ”Fifty Shades of Grey”.
Unde vom ajunge, cu adevărat, dacă nu punem frână acestui fenomen?
Fără îndoială, societatea are și valori autentice, exemple morale demne de urmat, oameni care construiesc viitorul.
Dar există tendința total păguboasă de a imprima (prin filme, show-uri, emisiuni, jocuri) un trend subsumat ideii că pentru a ieși în evidență trebuie să fii ”altfel”, iar ca să fii ”altfel” nu contează ce anume faci și până unde împingi anormalitatea, perversitatea, cruzimea.
(Mi-am exprimat deja părerea că și elevul-ucigaș din Serbia, dincolo de probabilele sale afecțiuni psihice, e mai degrabă o victimă a societății contemporane, o victimă care s-a transformat în cel mai sângeros călău).
Dacă vrem ca sistemul de valori să fie unul autentic, dacă ne dorim (precum scriam la început) ca nepoții sau copiii noștri să trăiască într-o lume cu adevărat sigură, trebuie să respectăm niște reguli.
Reguli nu înseamnă o cenzură absurdă, nu înseamnă îngrădirea libertății de exprimare a personalității individului.
Această amprentă individuală trebuie să se manifeste în continuare, dar așa cum în presă se constată că trebuie combătut fenomenul ”fake news”, altfel consecințele pot fi incalculabile, așa cum în domeniul inteligenței artificiale s-a constatat recent că trebuie impuse niște limite, altfel viitorul omenirii poate fi pus în pericol, la fel trebuie să procedăm și în viața de zi cu zi.
Să acceptăm drept model nu eroul care are numai însușiri pozitive (așa ceva nu există), ci acel prototip uman care poate duce omenirea la un progres real, care se supune legilor moralei.
Altfel (primul a spus-o Goya): somnul rațiunii naște monștri.
Aist articol este fix … filmul // Actiunea Monstrul // : doua proaste’ntr-una !