Dr. Dan Mihai Bârliba
Pe compozitorul, dirijorul şi realizatorul TV, Ioan Luchian Mihalea, absolvent al “Conservatorului” din Bucureşti, gratulat de amici cu apelativul “Oanţă” (1951-1993) l-am cunoscut în diferite ipostaze interpretative la Bucureşti (Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa”; “Sala Radio”; “Ateneul Român”; “Sala Polivalentă”; “Sala Palatului”; “Opera Română”; “Televiziunea Română”), la Costineşti (“Staţiunea Tineretului”), la Mamaia (“Teatrul de Vară”), în săli şi pe mari stadioane din Cuba (la Havana şi Varadero).
Formaţia “Song” a fost înfiinţată de un grup de studenţi ai Facultăţii de Limbi Germanice de la “Universitatea din Bucureşti”, preluat, din anul 1975 până la plecarea sa ireversibilă, de către Ioan Luchian Mihalea, un vâlcean simpatic şi sociabil. La început au fost doar 12 membri, dar în perioada de glorie din anii ’79-’83 ajunsese la peste 50 de membri. Denumirea “Song” era un acronim al sintagmei “Suntem Oamenii Noii Generaţii”.
În mod inexplicabil, această formaţie muzicală reuşise să evite rigorile cenzurii existente în zona artistică, venind cu un repertoriu îmbogăţit în permanenţă, care cuprindea, pe lângă multe cântece de sorginte folclorică, unele melodii străine (e.g. “negro spirituals”). Nu lipseau vechi colinde de-ale noastre (e.g. “Colindă de pricină”; “Florile dalbe”; “La mulţi ani cu sănătate”) şi colinde internaţionale în limbile germană şi engleză.
Îmi amintesc, de pildă, un concert susţinut de Grupul “Song” în Sala Mare a “Ateneului Român” în preajma Crăciunului din anul 1987, care scăpase controlului politic intransigent prin invocarea motivaţiei că este “o activitate pur artistică, prilejuită de aniversarea zilei de naştere a lui Ioan Luchian Mihalea”. Mă aflam atunci în sală, audiind cu plăcere şi, totodată, cu surprindere, multe colinde româneşti.
În repertoriul formaţiei se aflau: “Iac-aşa”; “Sârba pe loc”; “Sârba în căruţă”; “Zamfira”; “Lugojana”; “Cine iubeşte şi lasă”; “Pădure, deasă pădure”; “Mărită-ţi, babo, fata!”; “Mama” (rămas fără părinţi, copilul Ioan fusese crescut de o mamă adoptivă faţă de care avea un respect deosebit, preluând numele ei de familie împreună cu cel al părinţilor naturali – n.n.); “Cele patru porumbiţe”; “Cântec de leagăn”; “Cântec de munte”; “Floare de cireş”; “Stea şi lună nouă“; “Pe cărare sub un brad”; “Cucul”; “Linu-i lin şi rujmarin”; “Suită corală din Ţara Oaşului” şi multe altele.
Se impune a aminti faptul că din repertoriul “Song”-ului nu făcea parte nicio piesă cu caracter propagandistic aşa cum se întâmpla frecvent cu alte formaţii corale ale vremii. Singurul “derapaj oarecum politic” – spre a prelua sintagma folosită de însuşi Ioan Luchian Mihalea într-un interviu publicat în 1991 – a avut loc în cursul anului 1981, când liderii statului făceau o vizită la “Politehnica” din Bucureşti cu prilejul deschiderii anului universitar. Atunci Grupul “Song” a cântat imnul studenţesc “Gaudeamus igitur”, învăţat rapid şi la comanda conducerii UASCR.
Biografia talentatului compozitor şi dirijor s-a îmbogăţit cu Cvintetul numit “Luchian”, care se remarca printr-o desăvârşită armonie.
Prezent la “Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor” de la Havana, Capitala Cubei, organizat în iulie-august 1977, Grupul “Song” a fost alcătuit dintr-un număr limitat la 13 membri. Deplasarea formaţiei complete nu ar fi implicat cheltuieli financiare, întrucât gazdele, cu susţinerea substanţială a guvernului sovietic, asigurau cazarea şi masa tuturor delegaţiilor străine, iar partea română călătorea cu o cursă specială TAROM “Boeing 707” având o capacitate totală de 180 de pasageri. Dezvălui post-factum îngrijorarea conducerii delegaţiei noastre faţă de eventuale tentative de “fugă în Occident” din partea unor tineri, întrucât cursele la/de la Havana făceau escale tehnice pe “Aeroportul Internaţional Gander” din Newfoundland (Terra Nova), o entitate teritorială canadiană.
Oricum, cifra 13 nu i-a adus niciun ghinion Grupului “Song”, ci dimpotrivă, a generat audienţe extraordinare; piesele sale de rezistenţă au inclus “Guantanamera” şi “La Bamba”; “Kalinka” şi “Katiuşa”; “În Valea Râului Colorado” spre exuberanţa latino-americană şi plăcerea generală. Afirm retroactiv că în acele momente, Grupul “Song” era cel mai reprezentativ ambasador al României în Cuba!
Maestrul Ioan Luchian Mihalea a înfiinţat, de asemenea, Grupul de copii, denumit “Minisong” care era o replică miniaturală a formaţiei “Song”. Nu aş putea da uitării faptul – relatat de însuşi creatorul acestei formaţii – că beneficiase de asistenţa discretă din partea preşedintei de la finele anilor ’80 a “Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor” constând în găzduirea unor concerte ale Grupului “Minisong” în Sala “Palatului Pionierilor şi Şoimilor Patriei” din Bucureşti.
La 15 decembrie 2022 Ioan Luchian Mihalea ar fi împlinit 71 de ani, după o vivacitate care părea a nu se sfârşi vreodată. “Song” şi “Minisong” – două mărci înregistrate la propriu şi la figurat – vor rămâne ca frumoase amintiri în zestrea culturală a tuturor românilor.
