Al. Florin Țene
Paralelisme de idei între marii înțelepți ai lumii
În perioada anilor 2009 și 2021 scriitoarea Daniela Vasiloschi a publicat cinci cărți de aforisme, intitulate:”A fi sau a nu fi”,”Amfora gândului”,”Radiografii spirituale”,”Aforisme și vorbe de duh”și ”Reflecții” în care descoperim un evantai policrom de cugetări, gânduri încărcate de idei, radiografii ale ideilor, vorbe de duh și reflecții îngândurate cu alunecări spre filozofie.
Așa cum se cunoaște un aforism, care provine din grecescul αφοριζειν aphorizein, înseamnă a delimita, de aici provine aphorismos, ce înseamnă definiție, sau un enunț concis, expresiv și memorabil ce conține o cugetare, un gând adânc sau o părere cu privire la viață, cu aplicabilitate relativ generală. Cu același sens sunt folosiți și termenii “maximă”, „adagiu” și „sentință”. Spre deosebire de proverb, care are o origine veche și populară, despre aforisme se cunosc în general multe istorii pe care le aplică cu talent și autoarea Daniela Vasiloschi.
Aforismele din aceste cărți, de care facem vorbire, sunt expresia unui gând complet care se distinge, mai presus de toate, prin originalitate și sunt purtătoarea unui înțeles profund. Caracteristica principală a genului este concizia care face ca astfel de expresii să fie ușor de reținut.
Aforismul e o cale de comunicare cu cititorul mult mai rapidă și mai convingătoare decât poezia și filosofia, care practic este rădăcina acestuia din urmă.
La începuturile activității sale Emil Cioran a scris aforisme și le-a comentat în “Silogismele amărăciunii“ și “Atrofia cuvântului “ .
Citind aforismele din aceste cinci cărți am ajuns la concluzia că sunt cele mai lapidare temple. Ele sunt idei cizelate ca diamantul, sau precum cuvintele cioplite în granit.”Cu cât șocul e mai mare, cu atât ești mai aproape de realitate. “ sau “Cine judecă prezentul nu poate fi echidistant. Să așteptăm girul viitorimii!“ Acestea sunt citate din volumul “A fi sau a nu fi“. Fiecare aforism al autoarei poate fi considerat o nuvelă ce se citește dintr-o suflare. Sau putem spune că este o nuvelă din care a fost eliminate epica. Aforismele din volumul apărut în anul 2009 ofera toate reperele esențiale, referitoare atât la itinerariile spirituale cât și cele ale formării sale intelectuale și ca prozator. Cartea, fiind prima în acest domeniu abordat de autoare, constituie o tentativă ambițioasă și este posibil ca titlul ei să ofere o imagine de îndoială, oferită chiar în enunț, a țelului propus.Ea este în realitate mai mult decât un simplu început de filozofie.Lucrarea seamănă cu o călăuză ce apucă cu blândețe mâna cititorului și-l poartă dincolo de tradițiile vaste de cunoaștere complexă a aforismului.Cartea ofera directii clare și simple pentru căile existente și este scrisă într-un limbaj accesibil, fără a fi însă condescendent ori simplist.
Volumul ”Amfora gândului“, apărut în 2012, mă duce cu gândul la ánfora din latinescul ámphora, cu două toarte sau la cĭubăr și chelteŭ. Urcĭor sau chĭup cu două toarte. O măsură de capacitate pentru lichide.Autoarea consideră gândul ca o anforă în care încap numeroase idei despre viață și societate, precum”Lumina unei candele poate adăposti inepuizabile dorințe și speranțe. “
Ce crede lumea despre cei ce scriu aforisme? Că sunt foarte empatici, echilibrați, te citesc imediat din gestică, priviri, intonație, pun ordine în haosul de stări interioare, știu soluții, deși nu le servesc pe tavă și, judecați din afară, în mod naiv, au mai mult ca sigur vieți… perfecte și timp nelimitat să-și scrie gândurile, oriunde, oricând. Spre decepția acelorași naivi, urmașii lui Freud, Cioran, trăiesc și ei ca toți oamenii, cu feluri de mâncare preferate, tabieturi, frustrări, tristeți, nedumeriri, inconștiențe, partide de sex mai mult sau mai puțin reușite, sunt în criză de bani, de nervi, dorm prost uneori, iau decizii greșite, suportă divorțuri și, mai presus de orice, încearcă să se suporte pe sine, fiindcă ”Un om rațional se descalifică mai întâi în fața propriei conștiințe și apoi în fața celorlalți. Nesimțitul și iresponsabilul se descalifică în fața tuturor, dar și-o asumă ca pe o performanță. “ sau “Cine e mai prost? Cel care scuipă, sau cel care calcă în scuipat?
George Bernard Shaw spunea: „Oamenii dau întotdeauna vina pe circumstanțe pentru a justifica cine sunt ei. Eu unul nu cred în circumstanțe. Oamenii care răzbat în această lume sunt cei care se ridică și caută circumstanțele pe care și le doresc, iar dacă nu le găsesc, le creează.” c-am același lucru îl spune și Daniela Vasiloschii, dar mai esențializat: “ Oamenii seamănă,tot mai mult cu niște fiare, care frecventează cursuri de civilizație.“
„Viaţa este unoeri foarte zgârcită: trec zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi, odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa următoare ai mai mult decât poţi accepta.”, scria Paulo Coelho, iar mai direct autoarea noastră, nu lipsită de talent și înțelepciune, fiind profesoară de latină, scrie: “Cea mai crâncenă luptă din întreaga existență a fost aceea cu mine însumi. “
Frumos și direct spunea marele actor Charlie Chaplin „Nu vă predaţi brutelor, oameni care vă dispreţuiesc şi înrobesc, care vă organizează vieţile, vă spun ce să faceţi, ce să gândiţi, ce să simţiţi! Care vă seacă, vă înfometează, vă folosesc ca pe vite, vă folosesc ca pe carne de tun! Nu vă predaţi acestor oameni denaturaţi – oameni-mecanici cu minţi-mecanice şi inimi-mecanice! Nu sunteţi maşini! Nu sunteţi vite! Sunteţi fiinţe umane! Aveţi dragostea de om în inimi! Voi nu urâţi! Doar cei neiubiţi urăsc, cei neiubiţi şi denaturaţi. Soldaţi! Nu luptaţi pentru înrobire! Luptaţi pentru libertate! Voi oamenii aveţi puterea de a face această lume liberă şi frumoasă, de a face această viaţă o aventură minunată. Atunci în numele democraţiei, haideţi să folosim această putere. Să ne unim cu toţii.”, dar tot așa de frumos , dar concis scrie autoarea noastră :”Poți transforma viața într-o metaforă, o poți vedea în color vioaie sau sumbre, poți să dai cu barda în lună sau cu lopata în nisipul cleios-fii convins că ești unicul tău spectator fidel “ Deosebirea și apropierea dintre aforisme și vorbele de duh, este că aforismele exprimă o instanță ce tangențiază cu filozofia, iar vorbele de duh vin din exprimarea populară, din folclor, iar apropierea dintre cele două este că și una și alta exprimă un adevăr esential și ezistențial. Aceste nuanțe le descoperim în volumul “Aforisme și vorbe de duh”, apărut la Editura Napoca Nova, în anul 1918. Încă de la prima pagină descoperim un aforism și o vorbă de duh.Aforismul “Când ai ieșit din mentalul colectiv, încetezi să mai exiști“, exprimă un adevăr intelectualist, pe când “Timpul îngăduie, dar nu iartă “ este o vorbă de duh exprimat în mediul social curent, adevăr folosit interuman, uzual. “Până și ipoteza sfârșitului lumii e încadrată de șacalii din mafia buncărelor la afaceri profitabile “este un aforism, iar “Imprudențele tinereții își lasă amprenta la bătrânețe “, este o vorbă de duh. Există o mică diferență aproape ne sesizată între nuanțele adevărului exprimate de cele două fraze. Proverbul,în limba latină – proverbium, zicalele, zicătorile, vorbele de duh sau cuvintele din bătrâni sunt anonime, fiind învățături morale populare, ale căror origine este născută din experiență. Ele au o formă de obicei metaforică, exprimând un adevăr perceput, simplu. De cele mai multe ori, în diferite culturi regăsim aceleași zicale, poate cu o formă ușor modificată, dar cu același înțeles. În limba română, bogăția cuvintelor și spiritul ușor auto-ironic aduce o notă suplimentară frumuseții expresiilor. „Banii nu aduc învăţătură, dar învăţătura aduce bani” este un astfel de proverb, care ne poate arăta importanța educației financiare. Și pentru că știm că „Meşterul e totdeauna cu banul în mână”, iar la Daniela Vasiloschi vorba de duh este ”Bradul tot brad moare. Molusca tot moluscă “.
Recunosc faptul că aceste cuvinte au reușit să modeleze modul în care gândesc sau acționează, unii oameni, că le-au utilizat la rândul lor ca adevărate sfaturi de viață pe care le-au transmis celor dragi, prietenilor sau colegilor în clipele grele, dovedindu-le mereu că sunt lângă ei cu sufletul și cu vorbele. Se spune pe drept cuvân,t că motto-urile despre viață ajută nespus pe oricine să vadă adevărul, chiar să înțeleagă unde anume a greșit.
Adevăruri de înțelepciune descoperim și în volumul “Reflecții “ apărut la Editura “Napoca Nova “ în anul 2021, care, spre deosebire de aforisme și vorbe de dug sunt gânduri înțelepte despre lucruri, oameni, fenomene, societate, anotimpurilor etc.
Deosebirea și apropierea dintre aforisme și vorbele de duh, este că aforismele exprimă o instanță ce tangențiază cu filozofia, iar vorbele de duh vin din exprimarea populară, din folclor, iar apropierea dintre cele două este că și una și alta exprimă un adevăr esential și ezistențial. Aceste nuanțe le descoperim în volumul “Aforisme și vorbe de duh”, apărut la Editura Napoca Nova în anul 1918. Încă de la prima pagină descoperim un aforism și o vorbă de duh.Aforismul “Când ai ieșit din mentalul colectiv, încetezi să mai exiști“, exprimă un adevăr intelectualist, pe când “Timpul îngăduie, dar nu iartă “ este o vorbă de duh exprimată în mediul social curent, adevăr folosit interuman, uzual. “Până și ipoteza sfârșitului lumii e încadrată de șacalii din mafia buncărelor la afaceri profitabile “ este un aforism, iar “Imprudențele tinereții își lasă amprenta la bătrânețe “, este o vorbă de duh. Există o mică diferență aproape ne sesizată între nuanțele adevărului exprimate de cele două fraze. Proverbul în limba latină – proverbium, zicalele, zicătorile, vorbele de duh sau cuvintele din bătrâni sunt anonime, fiind învățături morale populare, ale căror origine este născută din experiență. Ele au o formă de obicei metaforică, exprimând un adevăr perceput, simplu. De cele mai multe ori, în diferite culturi regăsim aceleași zicale, poate cu o formă ușor modificată, dar cu același înțeles. În limba română, bogăția cuvintelor și spiritul ușor auto-ironic aduce o notă suplimentară frumuseții expresiilor. „Banii nu aduc învăţătură, dar învăţătura aduce bani” este un astfel de proverb, care ne poate arăta importanța educației financiare. Și pentru că știm că „Meşterul e totdeauna cu banul în mână”iar la Daniela Vasiloschi vorba de duh este ”Bradul tot brad moare. Molusca tot moluscă “
Recunosc faptul că aceste cuvinte au reușit să modeleze modul în care gândesc sau acționează, unii oameni, că le-au utilizat la rândul lor ca adevărate sfaturi de viață pe care le-au transmis celor dragi, prietenilor sau colegilor în clipele grele, dovedindu-le mereu că sunt lângă ei cu sufletul și cu vorbele. Se spune pe drept cuvânt că motto-urile despre viață ajută nespus pe oricine să vadă adevărul, chiar să înțeleagă unde anume a greșit.
Adevăruri de înțelepciune descoperim și în volumul “Reflecții “ apărut la Editura “Napoca Nova “ în anul 2021, care, spre deosebire de aforisme și vorbe de dug, sunt gânduri înțelepte despre lucruri, oameni, fenomene, societate, anotimpurilor etc.
Interesante sunt cărțile scriitoarei Daniela Vasiloschi care evidențiază în literatura română, pe care nu au făcut-o criticii literari și filologii, diferențele și apropierile, nuanțele, dintre aforisme, vorbe de duh și reflecții.Fiindcă “În timpul care trece, cântarul tot mai greu adună regrete în talerul său. “
Cele cinci cărți de înțelepciune ale scriitoarei Daniela Vasiloschi rămân adevărate borne care marchiază un teritoriu al înțelepților acestui neam.Printre aceștia fiind și autoarea lor.
