District 40, revistă ce evocă un spaţiu boem, peren, fascinant, dar şi al contrastelor

Recent, a apărut numărul 2 (iulie-august 2018) din ”District 40”, revistă de cartier cultural, care face parte din proiectul District 40, realizat de ARCEN şi BRD, iniţiat şi conceput de Edmond Niculuşcă şi Svetlana Cârstean, conceput ca o platformă deschisă pentru Cartierul Icoanei şi împrejurimi.

După cum arată doamna Svetlana Cârstean în editorialul ce deschide revista, piaţa este unul dintre locurile cele mai animate şi mai pitoreşti ale unei urbe, un spaţiu de unde poţi afla cum arată locuitorii şi cu ce se îndeletnicesc, indiferent că te afli în Bucureşti, la Paris, Stockholm, Madrid sau Tel Aviv. Piaţa Gemeni este văzută ca una dintre ”inimile cartierului”, ce ar trebui vizitat mai des.

Toţi cei care semnează în revistă văd acest spaţiu ca pe un loc aparte, cu şarm şi personalitate, însă nu pot trece peste unele neajunsuri, legate de o anumită degradare a spiritului bucureştean. Însă, fiindcă fiecare are o istorie, proprie şi vie, cititorul se va simţi îmbiat să participe şi el la joc, să intre în acest spaţiu, să vadă un film, să citească o carte, să-şi facă cunoscute impresiile la o terasă.

Iată, pe scurt, viziunile celor ce îşi propun să ne trezească la viaţă, fiindcă s-ar putea spune că suntem una cu spaţiul pe care îl ocupăm şi în care fiinţăm.

În tableta ”Tarnip” (sau Tarnib, numele unui joc de cărţi), dl Mihnea Mihalache-Fiastru deapănă, cu forţă de expresie, nostalgie şi, poate, puţin umor, câteva amintiri legate de întâlnirile elevilor şi studenţilor, prin ’99, ce se adunau la Terasa Marinele (zona Icoanei), pentru a consuma o băutură, a schimba impresii şi a avea discuţii intelectuale.

Ideea ”identităţii”, a ”suflului propriu” al cartierului, prezentă şi în editorial, este dezvoltată cu tristeţe şi nostalgie de filosoful şi eseistul Mihai Şora, care evocă spiritul Bucureştiului (dar şi al neo-bucureştenilor), în cazul acestora din urmă locurile părând văduvite de semnificaţia lor istorică, iar solidaritatea cu sufletul oraşului, una precară, deoarece acest spirit bucureştean, viu, fără îndoială, ”nu ajunge să fie perceput direct, spontan şi emoţional de către spiritul neo-bucureştenilor”. Aruncă, de asemenea, o privire în urmă încărcată de tragism, majoritatea prietenilor din cartier trecând în nefiinţă.

Criticul de film Cristi Luca publică o tabletă cu tâlc, sensibilă, în care povesteşte cum un vis al său, apărut după ce a vizitat Bucureştiul, parcurile Icoanei şi Ioanid, bd. Dacia, de ”a aparţine unui loc care-i plăcea”, s-a împlinit după ce a închiriat o garsonieră pe str. Eminescu şi, ca orice vis împlinit, a mai pierdut din farmec şi intensitate, mărturisind că ”uneori, a obosit. Dar de plictisit, niciodată”.

Jurnalista Andra Matzal, rememorând atmosfera (şi ambientul ce părea întrucâtva suspect) de pe str. Vasile Conta, alături de câţiva colegi, a înfiinţat o redacţie, promovând idei şi texte ce pot fi citite zilnic pe Scena9.ro. Neajunsurile din trafic şi zgomotul oraşului o pun la grea încercare, dar este hotărâtă să continue, idealul jurnalistic (şi uman, în fond) fiind mai presus de acestea.

În interviul luat, scriitoarea Simona Popescu deapănă amintiri, dar şi spune că Bucureştiul actual i se pare un oraş ”viu, activ şi cultural”, însă o doare inima când vede ”clădiri vechi superbe, lăsate în paragină” din cauza indiferenţei primarilor – şi îşi afirmă crezul în a ”aparţine unui loc”.

Doamna Cristina Ştefan ne recomandă o patiserie cu preparate delicioase (şi respect faţă de clienţi), Patiseria Fadel, deja un punct de reper în zona Jean-Louis Calderon-Maria Rosetti, apoi evocă (cu nostalgie, sensibilitate, dar şi un uşor umor amar) povestea vieţii Elenei Florea, vânzătoare în Piaţa Gemeni (fostă Galaţi), acum confruntată cu concurenţa market-urilor moderne (Mega Image) şi având aceiaşi clienţi, majoritatea pensionari.

Doamna Andreea Răsuceanu ne prezintă o scurtă şi interesantă poveste a originii denumirii str. Batiştei, vorbind însă şi despre ”aura mitică” a acestei zone, trecând prin mai multe ”episoade” din literatura românească veche. (Într-un fragment, în avanpremieră, din ”Dicţionar de locuri literare bucureştene”, scris în colaborare cu Corina Ciocârlie, în curs de apariţie la Humanitas).

Dna Ana-Maria Sandu ne recomandă 7 locuri plăcute, intime, unde ne putem ”adăposti de căldură”.

Revista se încheie cu câteva interesante recomandări de lectură: ”Cină cu ficat şi inimă”, de Mihaela Apetrei, ”Trântind uşa” (Cristian Pătrăşconiu în dialog cu Tia Şerbănescu), ”Feluri de a vedea”, de John Berger.

O lectură plăcută, elegantă, cu stil, recomandată intelectualilor bucureşteni şi nu numai.