SUA încă se tratează împotriva inflației, noi ce facem?

Instituția bancară centrală a SUA, FED, a anunțat majorarea dobânzii de referință cu 0,25%, până la intervalul 5,25% – 5,5%. Prin această majorare, FED urmărește în continuare să atingă ținta de inflație stabilită la 2%, asta în condițiile în care în prezent inflația în SUA a scăzut până la 3%. Prin această măsură, SUA ne arată ce trebuie făcut în lupta împotriva inflației: este necesară o anumită tenacitate, continuitate în aplicarea măsurilor antiinflaționiste, concomitent cu o urmărire atentă a pieței muncii, respectiv a evoluției ratei șomajului, precum și a activităților economice. Ei au înțeles că inflația afectează grav nivelul de trai al populației prin scăderea puterii de cumpărare, astfel că nu se opresc din lupta împotriva acesteia o dată ce intervine o anumită calmare a ei, continuă să aplice măsuri până când se atinge un nivel sustenabil. În schimb, noi ce facem? De abia ce a scăzut puțin nivelul inflației, care totuși rămâne cu 2 cifre, că și venim cu măsuri care vor înteți, din nou, focul inflației: creșteri de accize, creșteri de TVA, eliminarea cotei de TVA de 5%, inclusiv la lemne de foc, panouri fotovoltaice, în treacăt fie spus, numai ce s-a introdus această cotă, creșteri de impozite pe dividende și la microîntreprinderi, eliminarea unor facilități fiscale etc. Toate aceste creșteri și tăieri de facilități se vor regăsi în prețuri, fără îndoială. Dacă produsele vor deveni necompetitive din cauza majorării prețurilor, vom asista la un val de falimente, consecință a scăderii puterii de cumpărare a populației. Creșterea dobânzii de referință este o măsură cu efecte de austeritate, consecința acestei creșteri fiind reducerea consumului, reducerea consumului ducând, evident, la scăderea producției, ceea ce se va răsfrânge și asupra păstrării locurilor de muncă, cu atât mai mult asupra a noi angajări. De aceea trebuie menținut un echilibru permanent între un nivel acceptabil al ratei inflației și cea a șomajului, lucru pe care guvernul nostru îl ignoră. Mai mult, se preconizează și creșterea salariului minim pe economie încă de la 1 septembrie anul acesta, plus o altă majorare de la 01.01.2024, ceea ce, bineînțeles, se va reflecta, din nou, în prețuri. Atunci, cum să scadă inflația? Sigur, ne vom bucura că ne crește salariul minim, dar toată creșterea va fi erodată de inflație, astfel că vom cumpăra și mai puține produse decât în prezent. Salariul minim trebuie să crească, dar cum facem să nu crească inflația? Păi foarte bine, se poate face prin menținerea actualelor impozite și taxe, care oricum s-au majorat începând cu 01.01.2023, unele chiar din 2022, eventuale eliminări de facilități care și-au atins scopul, dar, în special, printr-o gestionare foarte strânsă a cheltuielilor bugetare. Așa cum face Germania, de exemplu. Nu trebuie să inventăm noi nici roata, nici apa caldă, nici mersul pe jos! Apropo, nu vi se pare că măsurile stabilite de Banca Mondială în cadrul contractului de consultanță cu guvernul român, măsuri pe care încercăm să le urmăm cu sfințenie, seamănă ca două picături de apă cu măsurile cerute de FMI în anii în care eram sub supravegherea acestui for?