12 C
București
sâmbătă, 6 martie

Subiectul săptămânii: Vicierea depunerii proiectelor pe Măsura 3 OUG 130

Gazeta de Sud

Deja presa este plină de declarații, forumurile fierb de comentarii. Că s-a viciat depunerea proiectelor. Că nu sunt relevante proiectele care au fost acceptate de sistem.

Că de unde au știut firmele care au depus proiecte în ultimele zile cu ce contribuții să vină ca să câștige. Că trebuie anulat apelul de proiecte pe suspiciune de fraudă. Că băncile au știut câștigătorii înainte de a fi făcut public rezultatul. Ministrul Economiei cere investigatții. Premierul trimite corpul de control. Cât de adevărate sunt toate acestea?

Să analizăm în istoric măsura. Lansată prin OUG 130/2020 cu grila de punctaj cunoscută și aplicabilă, măsura a acceptat de la bun început două achiziții nepermise în România prin fonduri europene:

  • achiziția de spații comerciale/de producție,
  • achiziția de autovehicule pentru transportatori.

Cum a fost posibil? Păi simplu: Măsura 3 a fost gândită pe modelul Start-Up Plus, un Start-Up Plus uriaș, unde beneficiarul unic desemnat a fost Ministerul Economiei. Acesta urma să împartă banii firmelor pentru proiectele lor și să monitorizeze implementarea acestora, după o metodologie propusă sub forma unui proiect, în care a introdus și cele două tipuri de achiziții.

Schema de punctaj

Guvernul condus de Orban și al cărui ministru de Finanțe a fost Florin Cîțu a aprobat OUG, a stabilit schema de punctaj aplicabilă și a dat pe repede înainte drumul la treabă. Parlamentul a emis o lege prin care a legiferat ordonanța dar cu modificări, marea lor majoritate pe schema de punctaj – care devenea mult mai elaborată și dădea posibilitatea unei mai bune departajări, dar și de introducere a unor coduri CAEN excluse inițial de la finanțare.

Deoarece două dintre acestea aveau legatura cu Politica Agricolă Comună statelor membre, Guvernul a replicat că este necesară consultarea Comisiei Europene (fapt adevărat) drept urmare, pentru că firmele au nevoie de acești bani cât mai urgent, va proroga legea și se va aplica prima forma a OUG cu schema de punctaj inițială.

Ordonanță de prorogare a legii

Drept urmare, mai dă o ordonanță de prorogare a legii dar și, atenție, de modificare a OUG 130 inițială. Erau grăbiți, era campanie electorală, iar Parlamentul nu mai avea timp să se întrunească să ratifice noua ordonanță, că veneau alegerile într-o săptămână. Dar mai alocă și vreo 500 mln euro pentru Măsura 2 a aceleiași ordonanțe, lucru pentru care cu siguranță trebuia cerută opinia Comisiei, care, fie vorba între noi, e interesată doar de principii și sume, nu de proceduri metodologii.

Deci, din start, pornim de la o premiză falsă: dăm drumul acum, nu ne trebuie acordul Comisiei. Schema a demarat pe 3 decembrie cu depunere până în 29 ianuarie. În primele zile s-au depus vreo câteva sute de proiecte. Apoi, depunerile s-au oprit. De ce? În România exista câteva asociații ale consultanților în care aceștia împărtășesc opinii, păreri și cooperează pentru îmbunătățirea absorbției, peste 70% din fondurile europene fiind implementate de clienții acestor consultanți.

Ministerul Economiei nu a dat răspunsuri clare

Grupurile de discuții ale consultanților s-au înfierbântat văzând câte lacune are ordonanța. S-au solicitat puncte de vedere și clarificări Ministerului Economiei, care, din 60-70 de întrebări a catadicsit să răspundă laconic, pe 24 decembrie, doar la câteva dintre acestea, nici aceste răspunsuri nefiind clare.

Drept pentru care, fiecare consultant a lucrat cum a crezut, cerând și părerea altora. Cum s-a ajuns la depunerea proiectelor câștigătoare în ultimele zile, cu contribuții mari? Consultanții au mai întrebat pe ici pe colo câte proiecte are fiecare. Erau bani pentru estimat 4000 de proiecte (550 mil euro, cu o medie de 120 – 140 de mii). Intențiile de depunere erau mult mai multe, raportându-ne numai la Măsura 2, unde se depuseseră peste 15.000 de proiecte.

Mulți au așteptat până în ultima săptămâna, să vadă ce se întâmplă, ca într-un joc de strategie. Fiecare a estimat cum a putut și a făcut un calcul de fezabilitate până la ce procent putea merge pentru clienții săi, în funcție de investiție. Era clar că, pentru achiziție de spații sau autovehicule se poate merge și pânăa la 60-70% contribuție proprie (cine nu vrea cu 30-40% mai ieftin?), în timp ce pentru utilaje 40-50% era maximum rentabil.

N-a fost nicio fraudă

Nimic complicat. Să subscrii proiectul, nu era greu, dura 20-30 minute dacă te preocupasei să strângi documentele din timp și să faci descrierea afacerii și previziunile financiare (asta ca răspuns la nedumerirea ministrului Năsui, referitoare la numărul mare de proiecte depuse în 48 de ore). Cam atât cu frauda pe scurgere de informatii. Frauda pe depunere? Cum?

De aplicație s-a ocupat STS însuși, depunerea s-a făcut on-line printr-un proces în pași: se crea cont pentru care se încărcau documente semnate electronic,  se înscria firma, se generau declarații semnate cu semnătura electonică (necesita generare, descarcare, semnare, introducere pin) se completau câmpurile solicitate, se genera o cerere care se descarcă, semna electronic și apoi era încărcată și transmisa. Cum să fraudezi asta? De unde semnăturile? N-a fost nicio fraudă.

Criteriile obiective prestabilite

Adevărul rezida în cele declarate de premier ieri: ”…Vreau să mă asigur că acești bani ajung la firmele care au cea mai mare nevoie, în funcție de criteriile obiective PRESTABILITE”. Prestabilite erau grila de punctaj și achizițiile permise. Adică, inclusiv achiziția de spații.

Nu au putut anticipa specialiștii care au elaborat OUG 130 direcția în care se vor duce beneficiarii? Foarte rău, denotă naivitate. Au anticipat și au făcut-o intenționat? Foarte rău, denotă premeditare. Pentru că multe dintre aceste spații comerciale vor fi puse ipoteca la bancile selectate care vor da credite. Care credite? Pai, decontarea se face la sfarsit într-o singură tranșă.

Ce e de făcut?

Asta înseamnă că fie ai toți banii, inclusiv finanțarea, plătești și aștepți să îți intre (cam 10% dintre beneficiari), fie ai doar partea ta și băncile selectate îți acordă un credit punte (de maxim 200.000 după normele BNR și prevederile ordonanței) fie, dacă nu ai nici banii tăi, dar ești bancabil, mai primești încă un credit de 85% din valoarea contribuției tale, pe o perioada de max. 8-10 ani, dar după normele băncii.

Cum se așteaptă o perioadă de criză, este prezumabil ca o parte din credite nu vor fi rambursate, iar imobilele respective vor intra în proprietatea băncilor, adevărații beneficiari ai programului.

Lucrez in consultanță pentru atragerea Fondurilor Europene de 20 de ani. Date fiind cele scrise mai sus, nu cred ca exista motive de anulare a acestei Măsuri 3, deficitar concepută, dar aproape imposibil de fraudat. Ce e de făcut? Eu cred ca singura posibilitate de spălare a păcatelor este identificarea de surse pentru finanțarea tuturor proiectelor cu punctaj de 100 de puncte, cu condiția respectării prevederilor procedurii de aplicare a OUG 130 și a viabilității economice a acestora. Și apoi, să fim mai atenți data viitoare, să lăsăm aroganța, să ascultăm mai mult specialiștii cu experiență și să identificăm problemele reale și acțiunile care cu adevărat produc progres și dezvoltare. Până la urmă tragem cu toții la aceeași căruță, numita România.

Cătălin Adam, consultant fonduri europene

- PUBLICITATE -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW