Al.Florin Țene
Volumul Țara Soarelui de la miezul nopții de Ilie Serediuc, apărut în 2025, constituie o lucrare hibridă între eseu de călătorie, jurnal memorialistic și compendiu cultural-geografic, în care autorul propune o incursiune afectivă și documentată în spațiul Scandinaviei. Structurată în șase capitole și un final cu titlul „Istoria și ordinea scandinavă”, lucrarea este însoțită de un Cuvânt-înainte semnat de Valeriu Lupu și o Invitație la lectură formulată de Veronica Rusu-Bucico, ambele contribuții conferind textului un cadru introductiv empatic și intelectual.
Volumul l-am primit cu o dedicație care mă onorează:”Stimate domnule maestru Al.Florin Țene, mă simt onorat să vă ofer ca semn al prețuirii mele și al prieteniei neprețuite, această carte.Dumnezeu să vă dea putere și sănătate ca să vă realizați visurile frumoase împreună cu cei dragi și familia Dumneavoastră.ss ilie serediuc 9 iulie, 2025, Iași”.
Valeriu Lupu, în Cuvântul înainte, conferă cărții un cadru de autoritate literară și culturală, accentuând rigoarea documentării și calitatea narativă. La rândul său, Veronica Rusu-Bucico, în „Invitația la lectură”, accentuează dimensiunea afectivă și cultural-pedagogică a volumului, recomandându-l unui public larg — de la elevi și profesori la turiști și cititori pasionați de geografie culturală.
Ilie Serediuc îmbină observația directă cu reflecția istorică și identitară. Deși titlul evocă un imaginar romantic al Nordului — „țara soarelui de la miezul nopții” — cartea nu se limitează la fascinația naturală și fenomenologică a cercului polar, ci propune o geografie simbolică a culturii nordice, raportată și la sensibilitatea românească.
Cele șase capitole sunt dedicate unor zone sau concepte-cheie din spațiul nordic, tratate nu doar descriptiv, ci și analitic, dintr-o perspectivă multiculturală, uneori cu accente eseistice.
Capitolul 1 are o funcție introductivă și simbolică, plasând cititorul în contextul identității românești în contact cu nordul. Referirea la „Maloiaroslaveț”, un oraș cu rezonanțe slave și cu o istorie conectată indirect la cultura română, deschide discuția despre diaspora românească, influențele transfrontaliere și valențele memoriei colective. Serediuc investighează locuri care, deși nu fac parte geografic din Scandinavia, prefigurează o punte între Estul și Nordul european.
Acest segment constituie probabil cel mai accesibil și atrăgător capitol pentru publicul larg. Însă Serediuc merge dincolo de clișeul turistic, propunând o lectură antropologică și mitologică a Laponiei, regiunii în care cultura pop a fixat imaginarul lui Moș Crăciun. Se discută despre populația sami, tradițiile ei milenare, relația cu natura arctică și conflictele latente între modernitate și patrimoniu etnic. Autorul reușește să echilibreze fantezia și realitatea într-o descriere documentată, dar și empatică.
În această secțiune, autorul construiește o panoramă politică, economică și culturală a Norvegiei, cu accent pe relieful spectaculos al fiordurilor și pe relația norvegienilor cu mediul înconjurător. Sunt puse în evidență teme precum: ecologia, modelul social nordic, infrastructura turismului responsabil, dar și tradițiile marinarilor, mitologia vikingă și echilibrul între progres tehnologic și conservarea tradiției. Stilul este sobru și documentar, dar presărat cu note personale, ceea ce face lectura accesibilă și plăcută.
În încheiere, Serediuc propune o sinteză a valorilor fundamentale ale lumii scandinave: democrație, ordine socială, respect față de natură și față de om. Capitolul funcționează ca un eseu de geopolitică și civilizație, reliefând diferențele culturale dintre Estul european (inclusiv România) și Nordul civilizat, dar fără a idealiza. Este subliniat contrastul dintre „haosul balcanic” și „ordinea rece, dar eficientă” a Scandinaviei — cu o luciditate critică, nu doar cu admirație.
Serediuc folosește un stil limpede, echilibrat între narativ și eseistic, cu frecvente trimiteri istorice, geografice și mitologice. Deși textul este informativ, el nu devine niciodată arid. Autorul reușește să mențină interesul prin alternanța dintre descrieri vizuale, reflecții personale și pasaje analitice. Este evidentă intenția autorului de a educa, dar și de a stimula curiozitatea cititorului.
„Țara Soarelui de la miezul nopții„ este o lucrare valoroasă atât din punct de vedere documentar, cât și literar, care merită să fie inclusă în biblioteci școlare, dar și în rafturile celor pasionați de cultura nordică. Ilie Serediuc oferă o lectură matură, echilibrată și profundă a unui spațiu adesea idealizat, dar rar înțeles în complexitatea sa reală.
