Miercurea trecută, în Țările de Jos au avut loc alegeri legislative al căror rezultat – victoria extremei drepte – poate provoca un adevărat seism politic cu repercusiuni și dincolo de frontierele țării, în toată Europa și chiar mai departe. Partidul Libertății (PVV) a ajuns, grație numărului mare de sufragii, la 35 din cele 150 locuri în camera inferioară a parlamentului. Pe a doua poziție este alianța stânga – ecologiștii condusă de Frans Timmermans, care a obținut 25 de locuri în camera inferioară a parlamentului, în timp ce partidul VVD de centru-dreapta a obținut 24 locuri. Mesajul puternic anti-imigrație al lui Geert Wilders pare să fi găsit un amplu ecou în rândul electoratului olandez, dar este departe de șansele de a deveni prim-ministru. Formațiunea sa politică PVV „nu poate fi totuși ignorată”, a declarat el imediat după scrutin. Nu pot fi însă ignorate reacțiile celorlalte formațiuni politice. Încă înaintea alegerilor, liderii a trei mari partide politice au dat ca sigur că nu vor participa la o coaliție condusă de PVV. O singură reacție pozitivă a venit de la partidul populist Noul Contract Social (NSC), care a obținut 20 locuri de deputați și s-a arătat „disponibil” să coopereze cu PVV, deși a recunoscut că „nu va fi ușor”. Frans Timmermans a respins, într-o declarație fermă, ideea de a intra într-o coaliție cu Geert Wilders.
Analiști locali consideră victoria zdrobitoare a lui Wilders rezultatul unei erori strategice comise de alte partide – concentrarea asupra imigrației, făcând astfel jocul partidului lui Wilders. Victoria lui marchează un brusc viraj spre dreapta, primit cu îngrijorare la Bruxelles: PVV a promis mai ales organizarea unui referendum privind aderarea Țărilor de Jos la Uniunea Europeană. Nu a fost o surpriză faptul că cei care l-au felicitat primii pe Geert Wilders pentru victoria obținută au fost Viktor Orban și Marine Le Pen.
„Trump al olandezilor”
Geert Wilders este adeseori numit și „Trump al olandezilor”, frizura sa contribuind la o astfel de comparație. Numai că Wilders a intrat în politică de mai multă vreme decât fostul președinte american. Neezitând să-i numească pe marocani „pleavă”, să propună un concurs al caricaturilor pe seama profetului Mahomet, Geert Wilders și-a întemeiat cariera politică pe „o adevărată cruciadă” contra a ceea ce el a numit ”o invazie islamică în Occident”. Nu l-au demobilizat nici problemele cu justiția și nici amenințările cu moartea, fiind nevoit să se afle sub protecția poliției începând din 2004. Ceva mai recent, el și-a mai schimbat temele discursului politic. A ajuns să recunoască existența și a altor probleme ce îi preocupă pe olandezi, nu doar Islamul, xenofobia, pericolul valurilor de migranți, ci și câți bani au în buzunar pentru trai.
Drogatii transgenderi curcubei din Olanda degenerata si au ales liderii, dupa chipul si asemanarea lor😀😀😀 Huoooooo