Filmul, inspirat din evenimente reale, poate fi vizionat pe Netflix şi este realizat anul acesta.
Un specialist în situri arheologice (deşi etichetat de unii ”neortodox” şi ”fără pregătire”) soseşte la reşedinţa unei văduve bogate (Carey Mulligan, foarte bună în rol), pentru a explora terenurile de pe proprietatea acesteia. Acţiunea se petrece în perioada de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pendulând între elemente istorice creionate vag şi o intrigă cam subţire, cel puţin în prima parte, filmul nu atrage în mod deosebit. Te face însă să vrei să afli ce va urma, intuind că e vorba şi despre secrete sau sensuri bine ascunse.
The Dig (Situl) are totuşi o amprentă aparte, referirile la Tutankhamon şi aerul ”de epocă” făcându-l atractiv pentru cei care doresc să mai varieze un pic temele aflate în repertoriul contemporan (filmul este o producţie din 2021).
Accidentul lui Basil Brown (Ralph Fiennes), care leşină şi este aproape îngropat în pământ în timp ce excava pare mai curând un artificiu menit să întreţină suspansul într-un moment în care acesta cam lipsea.
Săpând, Basil Brown găseşte o barcă anglo-saxonă mortuară, care adăpostea un întreg tezaur.
Dialogurile sunt simple, nesofisticate, iar peisajele ce pot fi văzute pe o muzică liniştitoare întregesc acest ansamblu pe care regizorul a încercat să-l creioneze ca pe unul apropiat de spectator.
Ralph Fiennes, un actor de clasă, face un rol doar în aparenţă simplu, interpretând personajul arheologului în mod voit nesofisticat, întrucât acesta trebuia să fie un personaj apropiat de lume, fără ifose, dar dedicat meseriei sale.
Odată cu creşterea importanţei descoperirii, sporeşte şi interesul acordat de autorităţi, astfel că lucrările sunt preluate de o autoritate administrativă superioară. Proaspăt întoarsă de la Londra, văduva Edith Pretty, care aflase că avea serioase probleme de inimă, se vede pusă astfel într-o situaţie complicată.
Intriga nu excelează prin originalitate, dar creează totuşi o stare de tensiune care se face simţită odată cu înaintarea acţiunii.
Partea câştigătoare a peliculei regizate de Simon Stone constă în dimensionarea corectă a factorului moral: ce e drept şi ce nu, în ce măsură ne ataşăm de cei cu care intrăm în contact din interes şi în ce măsură ei reprezintă ceva pentru noi. Mai multe personaje vor avea de făcut alegeri şi tăria de caracter le va fi pusă la încercare.
Ceea ce părea o simplă excavare se va transforma într-o adevărată aventură, fiindcă în curând echipa (în componenţa căreia revine şi Basil) va descoperi un adevărat tezaur, compus din monede şi obiecte foarte vechi, evident, de mare valoare.
Apropierea războiului este ca un spectru care planează asupra celor prezenţi – nu ne este prezentată ca un factor principal, în acelaşi timp însă este ca un ultimatum pentru membrii echipei nu doar pentru a-şi finaliza lucrarea, dar mai ales de a clarifica lucrurile între ei, de a nu rămâne cu ”restanţe” în amintitul plan moral.
Este o dramă realizată în registru clasic, bună, fără a fi strălucită. Ca multe alte pelicule, câştigă în valoare pe măsură ce se apropie de final, însă i se poate reproşa că anumite conflicte ”apar atunci când este nevoie” pentru a salva intriga de banal. Lucru sesizabil la o analiză, dar care poate fi trecut cu vederea dacă vrem doar să mai ”schimbăm atmosfera” de pe Netflix cu o producţie de altă natură.
Şi The Dig reuşeşte din plin să fie aşa ceva. Ba chiar, spre sfârşit, va face o interesantă trimitere la destinul colectiv, care este totodată şi al omenirii.
”De la prima amprentă lăsată de om pe pereţii unei peşteri (şi până în prezent, n.n.) facem parte dintr-un şir neîntrerupt. Deci nu murim cu adevărat”, este una dintre replicile memorabile ale acestui film, rostită de Basil către final.
Final care va încheia un ciclu pentru fiecare dintre personaje, dar (conform aceleiaşi replici) nu va reprezenta cu adevărat capătul drumului. Nici chiar pentru Edith, care va dona comoara către British Museum, pentru a putea fi văzută de cât mai mulţi.
Scenariul este semnat de Moira Buffini, după romanul lui John Preston.