TIFF.25 aduce în competiția Zilelor Filmului Românesc 31 de producții locale – 11 lungmetraje (dintre care majoritatea debuturi în ficțiune) și 20 de scurtmetraje, care concurează pentru cele trei premii importante ale secțiunii: Cel mai bun lungmetraj, Cel mai bun debut și Cel mai bun scurtmetraj. Filmele de lungmetraj din competiția ZFR se vor afla și în atenția juriului FIPRESCI, iar cele de scurtmetraj au șansa de a primi recunoașterea juriului Signis. În afara competiției vor fi proiectate atât filme românești remarcate în ultimul an, cât și titluri (inclusiv coproducții cu România) care vor avea premiera mondială sau națională în cadrul festivalului.
Din juriul competiției de lungmetraj ZFR fac parte René Wolf, consultant și fost director de achiziții la Eye Filmmuseum din Amsterdam, Anja Fröhner, head of programming la festivalul de film de la Zürich și producătoarea Marie Balducchi (Agat Films).
Malul vânăt (r. Andreea Borțun)
În Malul vânăt, Andreea Borțun construiește povestea unei mame singure care încearcă să își ofere ei și fiului său adolescent o viață mai bună într-un sat din sudul României. Filmat de-a lungul celor patru anotimpuri și construit la granița dintre ficțiune și observație documentară, filmul surprinde relația tensionată dintre Lavinia și Dani, pe fundalul unei lumi rurale marcate de migrație, sărăcie și lucruri rămase nespuse. Filmul este produs de actorul Sebastian Stan și a fost inclus și în selecția competitivă Smart7.
Cercul (r. Valeriu Andriuță)
Cunoscut pentru rolurile din filmele lui Cristian Mungiu sau Sergei Loznitsa, Valeriu Andriuță debutează ca regizor de lungmetraj cu Cercul, un thriller cu accente polițiste plasat într-un sat izolat din Republica Moldova. Filmul urmărește un tânăr investigator trimis să cerceteze ceea ce pare a fi un banal accident de vânătoare, însă discuțiile cu localnicii și detaliile contradictorii descoperite pe parcurs transformă ancheta într-o cursă dramatică pentru adevăr.
Atât de familiar (r. Rachel Taparjan)
Selecționat în competiția internațională a festivalului CPH:DOX, Atât de familiar explorează relația fragilă dintre memorie, familie și apartenență. În debutul său în lungmetraj documentar, autoarea britanică de origine română Rachel Taparjan pleacă la drum ajutând o tânără să-și găsească mama biologică și sfârșește prin a călători în propriul trecut de familie, revelând traume vechi care se cer vindecate.
Dus-întors (r. Cristian Bota)
Actorul Cristian Bota semnează scenariul și regia și joacă alături de Adrian Titieni în Dus-întors, o poveste despre relația fragilă și contondentă dintre un tată și fiul său adolescent aflați într-o scurtă călătorie în străinătate, în încercarea de a depăși crizele impulsive de personalitate, tensiuni mocnite și frustrări dureroase.
Pionul lui Lenin (r. Dragoș Turea)
La granița dintre documentar și ficțiune, Pionul lui Lenin beneficiază de verva, determinarea și carisma uriașă a actorului Sergiu Voloc, care-și face un scop în viață din eliminarea statuilor lui Lenin. Filmul lui Turea explorează, cu ironie și melancolie, felul în care trecutul sovietic continuă să influențeze prezentul orientat spre Vest al Republicii Moldova.
Y (r. Maria Popistașu, Alex Baciu)
Revelația centrală din Y scoate treptat la suprafață întrebări despre responsabilitate și moștenire morală. După moartea Ilenei, o avocată care și-a construit averea gestionând dosare de adopții internaționale în anii ’90, Olga începe să descopere fisuri într-o istorie de familie aparent confortabilă. Y a avut premiera mondială la Varșovia și merge, cu cinism și ironie, pe linia fină dintre principii și privilegii.
Principiul incertitudinii (r. Sebastian Bădărău)
Cu armele cinemaului independent 100%, Sebastian Bădărău imaginează în Principiul incertitudinii o lume în care granița dintre real și posibil devine tot mai instabilă. Între experiment științific și thriller existențial, filmul descrie, cu spirit ludic și o dezinvoltură aproape punk, consecințele unei descoperiri care schimbă radical felul în care personajele se raportează la timp, adevăr, sentimente și propriile alegeri.
Nu mă lăsa să mor (r. Andrei Epure)
Prezentat în premieră internațională la festivalul de la Locarno, Nu mă lăsa să mor e despre încercările unei femei (Cosmina Stratan) de a organiza înmormântarea vecinei sale (Elina Löwensohn), găsită moartă în fața blocului în care locuia. Pornind de la această dispariție, filmul vorbește despre singurătate și fragilitatea relațiilor umane, urmând un traseu straniu prin meandrele birocrației, într-o atmosferă poetic-lugubră și misterioasă îmbibată de absurd.
Dinți de lapte (r. Mihai Mincan)
În Dinți de lapte, prezentat în premieră mondială la Veneția, în secțiunea Orizzonti, Mihai Mincan explorează – cu remarcabilă senzorialitate și o atenție aproape maniacală la detalii – lumea copilăriei printr-o poveste tensionată și neliniștitoare despre dispariția inexplicabilă a unei fetițe în ultimele luni de comunism.
Un loc sigur (r. Cecilia Ștefănescu)
Debutul în regie de lungmetraj al scriitoarei și scenaristei Cecilia Ștefănescu prezintă un grup de prieteni aflați într-o vacanță pe litoralul bulgăresc, unde dinamica aparent relaxată începe treptat să se fisureze o dată cu apariția unui necunoscut și dispariția unui copil. Filmul transformă, aproape pe nesimțite, un spațiu familiar și intim într-un teren mișcător, infiltrat de anxietate.
Catane (r. Ioana Mischie)
Inspirat dintr-un caz real, Catane reconstituie savuros povestea anecdotică a unui sat în care localnicii au găsit o metodă absurdă, dar ingenioasă, de a evita taxele – asta până când apar inspectorii veniți să cerceteze anomaliile din sistem. Debutul în lungmetraj al Ioanei Mischie a fost recompensat la Premiile Gopo cu trofeele pentru debut și imagine.
