Sustenabilitatea a trecut din zona de reputație în zona de conformitate. Directivele europene precum CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive) și standardele ESRS impun raportări detaliate, iar autoritățile naționale – inclusiv AFM și APM – verifică tot mai atent datele declarate.
Pentru companiile mijlocii și mari, riscurile nu mai țin doar de imagine, ci de amenzi, litigii, blocaje operaționale și răspundere la nivel de management. Mai jos găsești cele mai frecvente 7 riscuri legale legate de sustenabilitate și pașii practici prin care le poți preveni.
1. Greenwashing: afirmații de mediu fără acoperire
Multe organizații folosesc termeni precum „eco” sau „prietenoasă cu mediul” fără documente care să susțină afirmațiile. Legea nr. 363/2007 privind practicile comerciale incorecte interzice declarațiile care pot induce în eroare consumatorii.
Un exemplu frecvent: promovarea unui produs ca „100% reciclabil”, deși doar ambalajul are această caracteristică. În majoritatea cazurilor, autoritățile solicită dovezi tehnice clare – analize LCA (Life Cycle Assessment), certificări valide, teste de laborator.
Cum reduci riscul:
- Revizuiește toate mesajele de marketing cu departamentul juridic.
- Păstrează documente justificative pentru fiecare afirmație.
- Definește intern o procedură de aprobare a comunicărilor ESG.
Întreabă-te direct: poți demonstra fiecare afirmație în fața unui control ANPC sau a unei instanțe?
2. Raportare ESG incompletă sau incorectă
CSRD extinde obligațiile de raportare pentru mii de companii din UE, inclusiv din România. Datele privind emisii, consumuri, deșeuri sau lanț de aprovizionare trebuie colectate sistematic și verificate.
Riscul apare atunci când:
- datele provin din surse necorelate;
- nu există trasabilitate pentru emisiile Scope 3;
- raportarea financiară și cea de sustenabilitate nu sunt aliniate.
În practică, CFO-ul și responsabilul de mediu trebuie să lucreze pe aceleași seturi de date. Dacă cifrele diferă, credibilitatea companiei scade, iar riscul de sancțiuni crește.
Acțiuni recomandate:
- implementează un sistem digital de colectare automată a datelor;
- implică un auditor independent pentru verificare;
- actualizează periodic matricea de riscuri ESG.
3. Răspunderea consiliului de administrație pentru lipsa unei strategii climatice
Instanțele europene analizează tot mai atent modul în care board-ul gestionează riscurile climatice. Directiva CSRD și reglementările privind guvernanța corporativă cer integrarea riscurilor ESG în strategia de business.
Dacă organizația nu are:
- obiective clare de reducere a emisiilor,
- plan de tranziție aliniat la Acordul de la Paris,
- indicatori măsurabili și monitorizați periodic,
acționarii pot invoca neglijența în administrarea riscurilor.
Board-ul trebuie să includă subiectele climatice pe agenda oficială și să documenteze deciziile. Lipsa documentării creează vulnerabilitate juridică.
4. Due diligence insuficient în lanțul de aprovizionare
Propunerea de Directivă europeană privind due diligence în materie de sustenabilitate (CSDDD) impune companiilor să identifice și să prevină impactul negativ asupra mediului și drepturilor omului în lanțul valoric.
Dacă un furnizor încalcă legislația de mediu, compania poate suporta consecințe contractuale sau reputaționale. În majoritatea cazurilor, simpla declarație pe proprie răspundere a furnizorului nu oferă protecție reală.
Pentru rezultate stabile:
- introdu clauze ESG clare în contracte;
- stabilește drept de audit;
- documentează evaluarea periodică a furnizorilor.
Multe organizații aleg să colaboreze cu specialiști pentru a implementa proceduri clare de verificare și monitorizare. O consultanță de mediu personalizată ajută la adaptarea proceselor la specificul industriei și la cerințele AFM sau APM.
5. Utilizarea incorectă a certificărilor și etichetelor „verzi”
Afișarea unei certificări expirate sau folosirea unui logo fără licență valabilă poate genera sancțiuni rapide. Autoritățile verifică tot mai des modul în care companiile folosesc etichete ecologice.
Exemplu practic: o companie certificată ISO 14001 pentru un singur punct de lucru promovează întreaga activitate ca fiind certificată. Dacă informația nu reflectă exact domeniul certificat, apare risc de sancțiune.
Verifică anual:
- domeniul exact al certificării;
- perioada de valabilitate;
- condițiile de utilizare a mărcii.
6. Credite de carbon și compensări raportate incorect
Piața voluntară a creditelor de carbon atrage atenția autorităților europene. Dubla contabilizare sau achiziția de credite fără verificare independentă poate genera acuzații de raportare înșelătoare.
Pentru companiile care declară „neutralitate climatică”, diferența dintre reducere reală și compensare trebuie explicată clar în raportările publice.
Pași practici:
- solicită documentație completă pentru proiectele de offset;
- verifică existența certificării prin standarde recunoscute (ex. Verra, Gold Standard);
- evidențiază separat reducerile interne față de compensări.
7. Gestionarea defectuoasă a unei crize ESG
Un incident de poluare sau o investigație publică necesită reacție rapidă. Lipsa unui plan clar duce la declarații contradictorii și amplifică riscurile juridice.
Pentru a limita expunerea:
- stabilește un protocol intern de criză;
- desemnează un purtător de cuvânt;
- implică imediat echipa juridică și responsabilul de mediu.
Simulările periodice ajută echipa de management să reacționeze coerent în primele 24 de ore.
Pentru companiile care gestionează volume mari de date și obligații multiple către AFM, APM sau în zona SGR, digitalizarea proceselor reduce erorile umane și îmbunătățește trasabilitatea. Pe piața din România, SIGAD dezvoltă o soluție completă de digitalizare a obligațiilor de mediu, susținută de o echipă internă de programatori și experți certificați.
