Turismul, pe agenda de lucru a CESE

 Comitetul Economic și Social European (CESE) evaluează impactul produs la nivelul UE de Criza Covid 19 asupra sectoarelor turism și transport.

CESE a organizat marți, 7 septembrie 2021, în Rhodos (Grecia), o audiere privind impactul Crizei Covid 19 asupra turismului și transportului în Uniunea Europeană. Evenimentul s-a desfășurat în contextul planului de activități pentru elaborarea avizului din proprie inițiativă al CESE care abordează acest subiect și care-l are ca raportor pe grecul Panagiotis și ca expert pe italianul Claudio Capellini. Activitățile grupului de lucru sunt coordonate de  Dumitru Fornea, Secretarul General al Confederației Sindicale Naționale MERIDIAN.

 „În calitate de președinte și membru al grupului de lucru,  m-am consultat cu vicepreședintele  Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), membră UGIR, domnul Nicolae Istrate, pentru a introduce pe agenda dezbaterilor la nivel european   impactul crizei COVID 19 asupra sectorului turismului și transporturilor, a tematicilor care preocupă partenerii sociali din România”- a declarat Dumitru Fornea. De menţionat faptul că au fost prezentate dificultăţile cu care se confruntă România în domeniul Turismului, precum şi piedicile puse în calea acestui sector prin promovarea unor măsuri extrem de controversate de către Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului. Toate aceste aspecte se  vor regăsi în Raportul final al CESE

Documentul de lucru al CESE prezentat în Rhodos de raportor și de expert abordează următoarele aspecte:

“Ecosistemul turismului european joacă un rol vital în economie și în societate, acoperind o gamă vastă de activități precum călătoriile, transporturile, cazarea, alimentația, activitățile recreative pe uscat și pe apă, cultura și sporturile, arta, natura, schimburile de cunoștințe academice și medicale (turismul de conferință), călătoriile de afaceri și altele.

Un număr semnificativ de economii ale statelor membre se bazează în mare măsură pe turism, care generează comerț exterior, creează locuri de muncă, dezvoltă afaceri și promovează schimburile culturale și educaționale la nivel local și la nivel european. În plus, turismul fiind strâns legat de multe alte sectoare (de exemplu, producția de alimente și transporturile), acesta afectează și PIB-ul generat de sectoarele respective.

Turismul și transporturile sunt factori de dezvoltare esențiali și interdependenți, grație cărora țările și regiunile sunt mai atractive, nu numai ca destinații pentru vizitatori, ci și ca spații de locuit și spații umane unde, dacă există un mediu cultural de afaceri favorabil, se poate investi, se poate lucra, se poate locui și se poate studia pentru perioade scurte sau lungi de timp.

Înainte de pandemia de COVID-19, turismul reprezenta, în mod direct sau indirect, aproape 10 % din PIB-ul UE și asigura în jur de 22,6 milioane de locuri de muncă, astfel încât UE era principala destinație turistică a lumii, cu 563 de milioane de sosiri internaționale și 30 % din profiturile globale în 2018. Având, în 2018, 30 % dintre sosirile internaționale, UE era principala destinație turistică din lume. În UE-27 existau peste 600 000 de structuri de cazare turistică în 2018, iar rezervările de cazări peste noapte ajungeau la un total de 1 326 049 994 de nopți.

Potrivit estimărilor Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene, industriile din domeniul turismului asigurau peste 6 % din totalul locurilor de muncă din UE. În plus, turismul contribuie mult mai mult la ocuparea forței de muncă în unele regiuni și este deseori singura formă de angajare pentru lucrătorii slab calificați. De exemplu, în Creta (Grecia), în Jadranska Hrvatska (Croația), în Valle d’Aosta (Italia) și în Insulele Canare (Spania), turismul reprezintă peste 30 % din totalul forței de muncă ocupate la nivel regional.

După diferitele valuri post-pandemice din 2020 și 2021, putem aprecia acum amploarea impactului pandemiei de COVID-19 asupra ocupării forței de muncă și consecințele sociale devastatoare din aceste două sectoare: lipsa turismului internațional, o cerere insuficientă și fragilă de bunuri/servicii în sectorul turismului (din cauza modelelor de consum și a modificărilor comportamentale din domeniul turismului în perioada pandemiei de COVID-19), numărul tot mai mare de falimente ale întreprinderilor și creșterea îndatorării (care nu se limitează la firmele din sectorul turismului), dificultăți în accesarea măsurilor de lichiditate și răspunsurile ineficace din partea administrațiilor publice (de exemplu, în ceea ce privește continuitatea activității și evitarea sarcinilor administrative nejustificate, deseori asociate cu măsuri disproporționate în materie de sănătate și siguranță). Aceste probleme creează în continuare incertitudine în rândul liderilor de opinie în domeniul afacerilor și al populației. De asemenea, așa-numitele măsuri de redeschidere bazate pe alternanța politică, utilizarea necorespunzătoare a măsurilor de limitare a mișcării persoanelor prin folosirea certificatelor verzi și incapacitatea autorităților independente de a garanta drepturi omogene pentru turiști/călători și întreprinderi, complexitatea și deseori lipsa unor informații fiabile privind situația locală actuală în materie de sănătate și siguranță pentru turiști și dificultatea mobilității în cadrul frontierelor interne ale UE nu contribuie la restabilirea mobilității transfrontaliere și la stimularea redresării economice.

Toate aceste aspecte au contribuit la apariția și la dezvoltarea tot mai accentuată a unor tendințe precum turismul medical, turismul de tip „city break”, economia bazată pe partajare și explorarea culturii culinare a orașelor și regiunilor.

Merită menționat faptul că, potrivit raportului recent (Grupul de reflecție al Parlamentului European, Relansarea transportului și turismului în UE după COVID-19 din februarie 2021) al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), impactul pandemiei COVID-19 asupra mai multor destinații turistice din Uniunea Europeană este „asimetric și extrem de localizat”. De exemplu, destinațiile care depind cel mai mult de turismul internațional pe distanțe mari și destinațiile urbane au fost cele mai afectate, în timp ce destinațiile cu o densitate scăzută a populației, care se află departe de marile orașe, precum și regiunile cu cazuri mai puține de COVID-19 au primit mai mulți vizitatori.

După cum reiese din figurile 1 și 2 din raportul EPRS, contribuția turismului la ocuparea forței de muncă și la PIB s-a redus considerabil în perioada pandemiei. În Italia, de exemplu, contribuția turismului la PIB s-a înjumătățit în 2020 (comparativ cu 2019), scăzând de la 13,1 % la 7 %, și s-au pierdut 337 000 de locuri de muncă. Comparativ cu Statele Unite, mai multe state membre ale UE (de exemplu, Germania, Italia și Franța) au înregistrat o pierdere mai mare din punctul de vedere al PIB-ului, dar au suferit mai puțin din punctul de vedere al ocupării forței de muncă.

La optsprezece luni de la debutul pandemiei în Europa, ecosistemele globale din domeniul turismului și al transporturilor încă se confruntă cu o criză fără precedent. Aceasta a afectat cel mai grav întreprinderile mici și lucrătorii independenți din cadrul lanțurilor valorice și de aprovizionare corespunzătoare, precum și lucrătorii, societățile și capacitățile de reziliență ale acestora. Chiar dacă, în ultimele luni, UE și statele sale membre au pus în aplicare treptat măsuri coordonate mai eficient, prin sisteme comune de vaccinare și de monitorizare armonizată, procesul de redresare încă este îngrijorător și nu poate restabili încrederea în rândul întreprinderilor și al turiștilor/călătorilor, astfel încât o repornire operațională completă a ecosistemelor turistice și de transporturi este dificilă și incertă. În special, subsectoarele din industria turismului au fost afectate de pandemie în diferite moduri. Sosirile turiștilor în Europa au scăzut cu 68 % de la un an la altul. A suferit și turismul intern al UE, destinații atractive precum Franța, Germania și Țările de Jos înregistrând doar 40 % din numărul de vizitatori pe care i-au avut în 2019. A fost afectat turismul intern, acesta depinzând de accesul rutier (de exemplu, insulele Cipru și Malta), de nivelul general al cererii (de exemplu, Germania și Franța) și de dimensiunea destinaților turistice (de exemplu, turismul intern în Slovenia a crescut cu 43 %). Impactul asupra călătoriilor a afectat și furnizorii de servicii de cazare, agențiile și operatorii de turism și industria ospitalității.

În plus, potrivit raportului EPRS privind pandemia de COVID-19, pandemia a afectat semnificativ sectoarele transporturilor și turismului din UE în 2020, atât direct, afectând veniturile acestor industrii, cât și indirect, schimbând modelele de mobilitate și turism.

Deși economia UE a avut de suferit în ansamblul său, impactul asupra veniturilor țărilor și regiunilor care depind de turism a fost mai grav, conducând la pierderea a 40 % din locurile de muncă în unele zone.

Călătoriile cu trenul, cu navele de croazieră, cu navele de pasageri și cu avionul au avut de suferit, din cauza scăderii cu 70 % a cererii de turism internațional, ceea ce a generat pierderi de venituri și de locuri de muncă în ambele sectoare și în sectoarele care depind de acestea (precum sectorul industrial și sectorul comerțului cu amănuntul). Deși impactul asupra transportului de mărfuri a fost, până în prezent, modest, se preconizează că sectorul va intra în declin în anii următori, mai ales dacă economia se află în recesiune.”

- PUBLICITATE -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW