Violențele invadatorilor japonezi comise în urmă cu 88 ani la Nanjing au fost consemnate de germanul John H.D. Rabe. Jurnalele lui Rabe reprezintă una din cele mai importante și mai concrete consemnări istorice despre Masacrul de la Nanjing.
A 12-a Zi Națională de Comemorare a Victimelor Masacrului de la Nanjing a avut loc, sâmbătă. Administrația Națională a Arhivelor a prezentat tot sâmbătă un număr de dovezi oferite de Federația Rusă privind Unitatea 731, forţa militară japoneză care a desfăşurat războiul biologic în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Copiile arhivelor din Rusia includ înregistrările interogatoriilor membrilor Unității 731, rapoarte de investigație privind crimele Unității 731 și corespondența oficială internă a autorităților sovietice, acoperind perioada 11 mai 1939 – 25 decembrie 1950. Unele interogatoriile au fost prezentate public în premieră. Criminalii militari japonezi au recunoscut crimele prin care au fost încălcate convențiile internaționale, pregătirea și inițierea unui război biologic. Aceste arhive se dovedesc cu ruinele din China ale Unității 731 și arhivele privind crimele acesteia conservate în China, și demonstrează încă odată că războiul biologic susținut de Japonia a fost o crimă organizată, conspirată și desfășurată la nivel național.
Imaginile video realizate de americanul John G. Magee constituie cele mai puternice dovezi și de necontestat ale violențelor japonezilor. Magee și-a riscat viața pentru a înregistra, în timpul masacrului, 105 minute video care sunt recunoscute la nivel internațional ca dovezile mobile directe ale Masacrului de la Nanjing.
Masacrul este o pagină extrem de întunecată din istoria Chinei: 300.000 chinezi au fost masacrați, o treime din orașul Nanjing a fost distrusă și un număr însemnat de valori au fost jefuite. Toate acestea au fost produse de invadatorii japonezi.
După Cel de-al Doilea Război Mondial, Curtea Internațională Militară a Orientului Îndepărtat și Curtea Militară a Criminalilor de Război din China au inițiat investigații asupra masacrului și au acționat în judecată în acest sens mulți criminali japonezi ale cărora mâini au rămas pătate cu sângele poporului chinez. Declarația de la Potsdam prevede combaterea fără milă a militarismului japonez.
Dar, guvernul japonez nu s-a gândit responsabil la practicile sale, mulți criminali japonezi au devenit din nou politicieni și militari, în timp ce mulți premieri japonezi și personalități japoneze au depus ofrande la Altarul Yasukuni unde sunt omagiați criminali japonezi de război de clasa A. Japonezii descriu masacrul ca „Evenimentul de la Nanjing”, iar Unitatea 731 ca „o unitate de cercetare sanitară”. Ei nu recunosc recrutarea forțată a muncitorilor chinezi și existența femeilor de confort, încercând să nege crimele de război și să scape de responsabilitatea istorică.
La începutul lunii noiembrie, premierul japonez Sanae Takaichi a legat situația Taiwanului direct de o amenințare existențială a supraviețuirii Japoniei, fapt care a sugerat o intervenție armată în Strâmtoarea Taiwan. Declarația este similară cu gândirea militarismului japonez. De la accelerarea modificării Constituiției de pace, încălcarea în repetate rânduri a principiului de autoapărare și promovarea exercitării dreptului la apărare colectivă, la relaxarea importurilor de arme și încercarea de modificare a celor trei principii de neproliferare și introducerea de submarine nucleare … o serie de intenții periculoase japoneze demonstrează că militarismul din Japonia nu a fost combătut radical și nu a încetat niciodată. Toate acestea au atras atenția comunității internaționale.
Arhivele ruse privind Unitatea 731 demonstrează poziția comună a Chinei și Rusiei împotriva militarismului. Protestele japonezilor și declarațiile personalităților sud-coreene privesc intențiile reale ale premierului Sanae Takaichi. Toate acestea sunt un avertisment sever internațional la adresa forțelor de dreapta din Japonia și o acțiune comună în favoarea apărării rezultatelor Celui de-al Doilea Război Mondial.
Acțiunile militariste japoneze încalcă principiile fundamentale ale dreptului internațional și se află în opoziție cu întreaga comunitate internațională. Dreptatea și progresul vor învinge răul și întunericul.
