Moldova a găzduit joi, 1 iunie, cea de a doua reuniune oficială a Comunității politice europene. Un summit la care au răspuns invitației 42 de șefi de stat și de guvern, cu trei principate în plus față de prima ediție a acestui forum ce a avut loc în octombrie 2022 la Praga. De data aceasta, reuniunea nu a mai avut loc într-o capitală din Uniunea Europeană. Într-o analiză făcută de Florent Parmentier, secretar general al Centrului de cercetări pluridisciplinare de la Sciences-Po din Paris (Cevipof), sunt oferite precizări, răspunsuri la unele dintre întrebările legate de rațiunea pentru care acest summit european a fost organizat în Moldova.
Moldova, relevă analistul citat, este astăzi țara cea mai apropiată de front – Tiraspol – entitate separatistă și regiunea Herson… iar frontul cu Rusia se află la doar 250 km. Ideea a fost să se dea acestei țări un nou semnal de sprijin, fiind una dintre posibilele zone destabilizate în cazul extinderii conflictului din Ucraina. Mai mult, este un eveniment ce conferă vizibilitate acestei țări, vizibilitate de care nu a beneficiat de la dobândirea independenței. A fost o ocazie ce a putut permite să se alăture la unele proiecte europene. Cele trei proiecte ce au fost reținute în cadrul acestui summit sunt securitatea, conectivitatea și energia.
De evidențiat de asemenea faptul că Maia Sandu, președinta Moldovei, a avut de câștigat în termen reputațional, dat fiind că Moldova, ca stat neutru, nu avea vocația de a adera la NATO în actuala perioadă a conflictului militar învecinat. Maia Sandu are de câștigat și în materie de conectivitate, cu șanse de a obține mai multe investiții, precum și în domeniul energetic. Un dialog privind dezvoltarea surselor alternative de energie și, în general, privind diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a Moldovei. Ea este foarte dependentă de Rusia în privința gazelor naturale și a aprovizionării cu energie electrică. Deci, una dintre opțiunile politice ale Maiei Sandu vizează tocmai dezvoltarea țării sale în plan economic și al independenței energetice.
La întrebarea dacă organizarea summitului actual european în Moldova poate fi interpretat ca un semnal pozitiv pentru o apropiată aderare a Moldovei la NATO și UE, analistul Parmentier spune: Anul 2030 este în discuție, dar cel mai sigur este o dată ceva mai îndepărtată. Important este însă faptul că Moldova nu se află într-o situație similară celei din Balcani. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru sunt într-o situație comparabilă cu o formă ”de oboseală a extinderii” către Uniunea Europeană. Impresia la Bruxelles este că aceste state nu acționează pentru a îndeplini obligațiile cerute de aderare la UE. Analistul francez are impresia că și în cazul țărilor deja candidate, sunt cerute, pe parcurs, condiții suplimentare, ceea ce creează impresia că europenii nu doresc cu adevărat ca aceste state candidate să facă parte cu adevărat din UE. În Moldova este însă o altă situație. Marile manifestații din 21 mai de la Chișinău, la care au participat zeci de mii de persoane, arată determinarea Moldovei de a se apropia de UE. Drumul către aderare este însă încă lung, eforturile imense, ajutorul extern fiind în continuare important mai ales din partea vecinilor.
