Ursul american s-a trezit

”Ursul american s-a trezit” a fost titlul cu care o prestigioasă publicație economică din Statele Unite a salutat semnarea la data de 11 martie 2021 de către președintele Joe Biden a documentului ”American Rescue Plan”. (Investopedia: Debnorath D’Souza: ”Joe Biden’s Economice Plan).

Sintagma trezirii ursului american are sensul revigorării, al ieșirii din stagnare sau chiar din hibernare a potențialului economic și politic al Statelor Unite ale Americii.

Este o sintagmă care le place americanilor nu doar prin trimiterea patriotică la forța și puterea imensă a națiunii lor, ci și pentru că ar aparține amiralului Isurucu Yamamoto, care, după atacul japonez de la Pearl Harbour, nu și-a permis să se bucure, spunându-le apropiaților săi că ”fiind provocat, ursul american se va trezi și Japonia va fi înfrântă”. (Episod relatat de John Dean Potter, biograful amiralului Yamamoto în ”Amiral of the Pacific. The Life of Yamamoto”. 1965)

Este evident că lansarea Programului Economic al președintelui Joe Biden a însemnat un aport de speranță și optimism pentru americani.

Pachetul de stimulente al economiei SUA, adoptat de Congres în martie 2021, este al treilea val de răspunsuri fiscale ale guvernelor SUA – primul pentru administrația Biden – pentru a aborda criza economică cauzată de pandemia Covid-19. Acest plan constă în măsuri în valoare totală de 1.900 de miliarde de dolari, dintre care majoritatea sunt distribuite sub formă de fonduri și nu în avansuri sau împrumuturi, aproape 9% din Produsul Intern Brut (PIB) american.

O politică de stimulare urmărește să susțină activitatea economică pentru a împiedica economia să intre în recesiune sau să fie afectată de deflație.

Măsura emblematică a acestui pachet de stimulente este asistența directă pentru milioane de gospodării americane. Oricine câștigă mai puțin de 75.000 de dolari pe an (plafonul este de 150.000 de dolari pentru un cuplu căsătorit) va primi, fără alte condiții, un cec de 1.400 de dolari pe care îl poate folosi după cum consideră de cuviință.

Astfel, Guvernul SUA încearcă să stimuleze economia prin creșterea cererii prin încurajarea gospodăriilor să consume mai mult.

Acest plan de redresare este completat în special de măsuri suplimentare de despăgubire a șomerilor, de un credit fiscal pentru facilitarea îngrijirii copiilor pentru familiile cu venituri mici sau de dispoziții privind școlile și învățământul superior.

Analiza lui ne arată că, prin amploare și viziune, acest Program nu are cum să nu aducă un suflu nou și promițător mediului economic american.

Principalele elemente ale American Rescue Plan sunt următoarele:

• Ajutor direct (1 trilion de dolari): cecuri de 1.400 de dolari de persoană pentru a suplimenta cecurile de 600 de dolari care au fost deja distribuite.
• Cheltuieli pentru sănătatea publică și redeschiderea școlilor (400 de miliarde de dolari): Un program național de vaccinare de 20 de miliarde de dolari, o extindere „masivă” a testărilor de 50 de miliarde de dolari, angajând încă 100.000 de angajați din domeniul sănătății publice, 30 de miliarde de dolari în Fondul de Ajutorare în Caz de Dezastre, 130 de miliarde de dolari pentru a deschide majoritatea școlilor până în primăvară.
• Sprijinirea comunităților locale (400 miliarde USD): Ajutor pentru administrații pentru a menține lucrătorii publici din prima linie la locul de muncă. Granturi și împrumuturi pentru întreprinderi mici. 20 de miliarde de dolari pentru agențiile de transport public.
• Întărirea securității cibernetice (2 miliarde de dolari): În urma hack-ului SolarWinds, care a afectat agențiile federale, Biden a vrut 10 miliarde de dolari pentru modernizarea și securizarea tehnologiei federale a informației. (Congresul a aprobat doar 2 miliarde de dolari.)

Biden sprijină creșterea salariului minim federal la 15 dolari. De asemenea, el dorește să le ofere lucrătorilor mai multă putere de negociere, eliminând clauzele de neconcurență „abuzive”, eliminând regulile din contractele care împiedică angajații să discute despre remunerare între ei și oprind companiile să clasifice lucrătorii cu salarii mici pentru a evita plata orelor suplimentare.

El dorește norme comerciale internaționale care să protejeze firmele americane, să protejeze mediul, să respecte standardele de muncă și salariile clasei de mijloc, să stimuleze inovarea și să accepte mari provocări globale cum ar fi concentrarea întreprinderilor, corupția și schimbările climatice.

Biden a propus un plan de 700 de miliarde de dolari pentru a stimula producția și puterea tehnologică a Americii. Acest lucru implică cheltuieli guvernamentale de 400 miliarde dolari pe bunuri și servicii din SUA și o investiție de 300 miliarde dolari în cercetare și dezvoltare (R&D) pe tehnologii cum ar fi vehicule electrice, materiale ușoare, 5G și inteligența artificială.

Vrea să cheltuiască 1,3 trilioane de dolari pe infrastructură de-a lungul unui deceniu. Aceasta include 50 miliarde dolari pentru repararea drumurilor, autostrăzi și poduri, 20 miliarde dolari pe infrastructura de bandă largă rurale, 400 miliarde dolari peste 10 ani pentru o agenție federală de reglementare a cercetării în domeniile ”energiei curate”, 5 miliarde dolari pentru tehnologia bateriilor auto electrice și 10 miliarde dolari pentru proiecte de tranzit în favoarea zonelor defavorizate.

Președintele susține ideea unui Green New Deal și a declarat că SUA se va alătura din nou acordului de la Paris și că dorește să se asigure că va avea un sector energetic fără poluare cu carbon până în 2035 și va ajunge la zero emisii nete până în 2050.

Programul Biden dorește să ajute comunitățile rurale, care reprezintă 20% din populația SUA, prin lupta pentru acorduri comerciale echitabile, investind 20 de miliarde de dolari în infrastructura rurală, creând locuri de muncă cu emisii scăzute de carbon, reinvestind în cercetarea agricolă, îmbunătățind accesul la resurse și fonduri federale pentru agricultură sau întreprinderi mici, extinzând serviciile de sănătate și programele de formare medicală și cheltuind 10% din finanțarea programului federal în zonele cu sărăcie persistentă.

Prezentarea Programului Biden care prefigurează dezvoltarea economiei și societății americane post Covid ar trebui să ne conducă la o comparație cu situația din zona Uninuii Europene, având în vedere importanța relațiilor existente dintre cele două entități în condițiile economiei globale.

Trebuie spus încă de la început că răspunsul bugetar la criza provocată de Covid-19 oferă în prezent un contrast puternic între Statele Unite și Europa. Pe măsură ce măsurile masive, decise de administrația Biden, încep să fie puse în aplicare, planul de redresare al Uniunii Europene se luptă să vadă concret ziua, deoarece nu a obținut acordul tuturor parlamentelor naționale. Deși marchează un punct de cotitură real în construcția Uniunii Europene (UE) prin crearea unei datorii europene comune, planul european de redresare pare să aibă un domeniu de aplicare mai scăzut.
Denumită „Next Generation EU” și cu un pachet total de 750 de miliarde de euro – împărțită în împrumuturi de 360 de miliarde de euro și subvenții de 390 de miliarde de euro – reprezintă „doar” 5,6% din PIB-ul UE în ansamblu. Mai rău, planul european de redresare pare acum împotmolit. Începând cu 21 iulie 2020, data acordului dintre reprezentanții celor 27 de țări membre ale Uniunii Europene, niciun euro nu a fost plătit efectiv.

Doi factori explică această „întârziere” europeană în punerea în aplicare a pachetului de stimulente în comparație cu Statele Unite.

În primul rând, țările individuale au trebuit să convină asupra alocării de fonduri. Țările care vor beneficia cel mai mult de pe urma planului european de redresare, în termeni absoluți, sunt cele ale căror economii au suferit cel mai mult de pe urma pandemiei de Covid-19: în special Italia și Spania. Comparativ cu PIB-ul fiecărei țări, principalii beneficiari vor fi Croația, Bulgaria și Grecia.

A doua explicație pentru „întârzierea” implementării planului european de redresare este necesitatea ca Comisia Europeană să obțină aprobarea parlamentelor naționale ale celor 27 de state membre ale UE. Într-adevăr, fiecare stat trebuie să aprobe în mod oficial MEPP ca o condiție prealabilă pentru orice împrumut de la Comisia Europeană.

16 țări europene au fost deja de acord. Procesul, pe de altă parte, este blocat în prezent în Germania, unde Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra unei plângeri depuse la sfârșitul lunii martie și argumentând că planul european de redresare este neconstituțional. Potrivit acestei plângeri, crearea unei datorii europene comune ar putea, de fapt, să submineze suveranitatea fiscală a Germaniei. Deşi Curtea Constituţională germană nu a prevăzut încă niciun calendar, se pare că, chiar şi în cazul unui rezultat favorabil, primele măsuri ale planului european de redresare nu au putut fi puse în aplicare până în vară în cel mai bun caz…

Concluzia: Ursul American este deja treaz. Europa încă mai moțăie.