România a trecut prin utopia socialistă, unii ar spune că și comunistă, totuși, se pare că mai sunt mulți, foarte mulți, care cred în această utopie. Acest lucru îl vedem în sondajele de opinie care se întrec în a ne da direcția de vot pentru alegerile care urmează, pentru că asta fac de fapt sondajele de la noi, încearcă să ne dea o direcție. Acuma, legat de această utopie socialistă, în care, în afara Coreei de Nord, nimeni nu mai crede, cred că nici aceasta nu mai crede, dar numai așa poate ține înlănțuit acest popor, cred că majoritatea dintre noi sunt de acord că nu poate funcționa. Și atunci, de ce se dorește să se meargă mai departe cu această utopie? Simplu, din interes economic! Cum așa? Păi utopia socialistă ne spune că toate bunurile sunt ale tuturor, că întreprinderile, de stat fiind, sunt ale noastre, ale tuturor, dar, ce să vezi?, sunt conduse doar de unii, exact de către cei care ne propovăduiesc egalitatea, bunăstarea comună etc. Sigur, posturile cele mai bune din aceste firme fiind rezervate lor și acoliților lor (mă gândeam să le spun ,,aparținătorilor” lor), și veniturile cele mai mari le aparțin tot lor. Ca atare, hai să facem cât mai multe firme de stat! Avem precedentul fostei primărițe de la București, cu acele noi întreprinderi de stat înființate imediat cea a ajuns în funcție. Și nu numai acest exemplu, astfel de exemple sunt în toată țara. În ceea ceea ce privește performanțele acestor firme de stat, le vedem pe pielea noastră, sunt adevărate găuri negre pentru România și pentru cvasimajoritatea românilor, însă sunt menținute fiindcă sunt aducătoare de venituri, respectiv salarii mari, pentru cvasiminoritatea românilor, adică a acelora care susțin această utopie socialistă.
Pe de altă parte, se susține, foarte virulent uneori, ceea ce Adam Smith numește ,,mâna invizibilă” a pieței, o libertate totală a economiei, o intervenție minimă a statului, o dereglementare dusă la maximum acceptabil. Din păcate, și aici avem de-a face cu o utopie. Este o utopie pentru că se presupune că indivizii acționează întotdeauna în cunoștință de cauză, că sunt informați tot timpul, iar prin acțiunile lor economice duc spre progresul progresul individual și automat spre cel colectiv, ca atare va crește și bunăstarea tuturor. În mare este adevărat, dar cu ,,mici” amendamente: progresul sigur va veni, dar bunăstarea tuturor nu este la fel de sigur că va veni pentru toți. Vedem acest lucru zilnic în ceea ce se întâmplă la nivel global, când 1% din populația lumii deține peste 60% din averea lumii, iar acest procent crește în fiecare an. Un alt amendament: informațiile importante, uneori, sunt deținute de un număr restrâns de oameni, ca atare ,,mâna invizibilă” este perturbată puțin în acțiunile ei. Ei bine, în acest moment am cam avea nevoie de un stat, eficient, competent, care să regleze aceste perturbații. Și, în fine, un ultim amendament: nu toate acțiunile oamenilor sunt motivate economic, de bani. Sunt oameni care au și alte valori, nu doar economice, cum ar fi cele umane, culturale, spirituale etc. Ei bine, aici ,,mâna invizibilă” a pieței chiar are o problemă! Ce este de făcut în acest caz, cu aceste utopii? Pe care o alegem? Evident, utopia socialistă nu are cum să funcționeze, s-a demonstrat chiar pe pielea noastră, iar cea liberală trebuie să sufere niște modificări ,,pe ici pe colo, prin punctele esențiale”, vorba lui nenea Iancu. Cu alte cuvinte, economia trebuie să fie lăsată liberă de concurența neloială, toxică de multe ori, a firmelor de stat, să fie reglementată și supravegheată astfel încât piața să fie liberă, concurențială, iar de rezultatele și de bunăstarea care rezultă din această libertate să se bucure toți cetățenii. În rest, sistemul de impozitare, progresivă sau nu, sistemul de asigurări sociale etc., sunt doar mijloace prin care statul, adică cei trimiși de cetățeni în aceste funcții, se asigură că membrii lui beneficiază de roadele muncii lor. Poate că uneori, în anumite cazuri, mai ales acolo unde nu există concurență, statul trebuie să intervină chiar și prin înființarea de firme, dar după aceea acestea trebuie să funcționeze libere, fără avantaje create artificial față de firmele private care, eventual, ar apărea ulterior.
Socialismul si comunismul vor birui mafia poponarilor renew suauenato. ROMÂNIA TREZESTE TE, ROEXIT, NATOEXIT, NATIONALIZARE FARA DESPAGUBIRI, YANKEES GO HOME, TRAIASCA ROMÂNIA LIBERA
PNL ar fi trebuit să promoveze politici economice care să consolideze o puternică clasă de mijlocd dar PNL a devenit un partid profund corupt care și-a abandonat doctrina. PNL a ajuns un partid comunist de care și-au bătut joc mulți escroci și care l-au aruncat in brațele PSD care ia diluat valorile. Nemernicii care au distrus PNL sunt mulți dar cei mai nesimțiți din punct de vedere politic sunt Iohannis și Rareș Bogdan. Ambilor le transmit un sincer HAI SICTIR și voi vota alianță dreptei Unite.
Pentru conformitate, utopia comunista mai functioneaza in urmatoarele tari (cu diferente de la caz la caz, dar cu punctul comun ca sunt conduse de un singur partid):
Coreea de Nord,
China,
Vietnam,
Cuba.
Dintre toate acestea, 2 state au atins progrese nebanuite (China in primul rand si Vietnam care vine din urma), dand peste cap prezicerile multor economisti de prestigiu care au lansat teorii ce le poarta numele.
S-ar putea replica faptul ca in China nu mai e comunismul etatist din perioada maoista, ca s-a permis deschiderea de afaceri private din care unele au ajuns competitori de varf la nivel mondial (Huawei, Xiaomi, BYD etc.).
Eu nu doresc Romaniei sa ajunga o putere economica urmand calea chineza, care a insemnat cateva generatii de sacrificiu si milioane de morti (de foame sau de alte cauze).
Pe de alta parte in „lumea libera” (precum se autointituleaza) avem SUA care e o democratie autoproclamata cu un sistem politic pluripartitist in care particula „pluri” inseamna in realitate „2 partide” (desi legea permite participarea la alegeri a oricaror partide, inclusiv cel comunist). S-a ajuns ca acest sistem democratic sa nu mai poata fi reformat, construind o tara ultraliberala in care exista si astfel de realitati:
– este permisa detinerea de ame de foc cu consecinta folosirii lor, chiar de catre minori nesupravegheati
– sistemul de asigurari de sanatate nu garanteaza (nici macar teoretic) spitalizarea bolnavilor decat in limita sumei de bani acumulate in fondul personal de asigurare
– ratele neplatite la banci pot duce la pierderea locuintei (iar procentul de homeless este semnificativ)
– exista legi (Partiotic Act) prin care cetatenii pot fi incarcerati fara proces, doar pe baza acuzatiei sau suspiciunii de terorism, incarcararea neavand o limitare legala in timp si nefiind aprobata de un judecator
Utopia socialista’i buna doar ,,, ca „o sula’n coaste” /vorba lui „Ilici” !