Fără ambiţii, în opinia unora, şi nici un act de abandon de suveranitate din partea Franţei în opinia altora, tratatul semnat marţi de Angela Merkel şi Emmanuel Macron are menirea de a ridica relaţiile bilaterale franco-germane «la un nivel superior», impus de contextul politic şi economic european şi internaţional altul decât cel în care, la 22 ianuarie 1963, la Elysée, era semnat marele acord de reconciliere de către Konrad Adenauer şi Charles de Gaulle. Noul acord de la Aachen (cunoscut sub numele de acordul de la Aix-la-Chapelle) priveşte concret cooperarea în domenii privind diplomaţia, economia, apărarea sau cooperarea transfrontalieră.
Evenimentul, s-a subliniat în comentarii ale presei franceze, este simbolic, el având menirea de a arăta – în contextul actual european fragilizat de o multitudine de probleme pasibile să divizeze – că axa franco-germană rămâne puternică în faţa euroscepticismului şi naţionalismului în ascensiune în unele ţări ale Uniunii Europene.
La ceremonia de la Aachen au fost prezenţi înalţi oficiali europeni, respectiv Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, şi Jean Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, precum şi alţi lideri europeni, inclusiv preşedintele României, Klaus Iohannis, invitat ca reprezentant al preşedinţiei semestriale a Consiliului UE.
Ce conţine noul tratat în materie de securitate şi diplomaţie
Franţa şi Germania, între care, din 1870, au avut loc trei războaie sângeroase, promit «să-şi aprofundeze cooperarea în materie de politică externă, de apărare internă şi externă». Se angajează să-şi acorde ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele de care dispun, inclusiv forţa armată, în cazul unei agresiuni împotriva teritoriului lor». Chiar dacă această solidaritate este deja prevăzută în cadrul NATO, scopul actual este «o cooperare şi mai puternică între forţele lor armate» şi «de a opera desfăşurări în comun». Parisul şi Berlinul instituie Consiliul franco-german de apărare şi securitate, ca organ politic de pilotaj al acestor angajamente reciproce». Tratatul nu prevede – aşa cum pretind unii critici din extrema dreaptă franceză – că Franţa «va împărţi» cu vecinul său locul de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU. Textul acordului prevede în articolul 8 că admiterea Germaniei «în calitate de membru permanent» este «o prioritate a diplomaţiei franco-germane». Cele două ţări se angajează de asemenea să-şi «coordoneze poziţiile în cadrul ONU şi să faciliteze adoptarea unor poziţii unite ale Uniunii Europene în cadrul instanţei mondiale».
Relaţiile transfrontaliere – subiect de polemică privind Alsacia şi Lorena
În legătură cu prevederile acordului referitoare la relaţiile dintre zonele de o parte şi alta a frontierei franco-germane au fost lansate deja acuzaţii dure de către lideri ai Dreptei extreme franceze, susţinându-se că, de fapt, are loc cesionarea unor atribute suverane ale Franţei. Nu doar formaţiunea doamnei Le Pen, dar şi din partea liderilor formaţiunii «Debout la France», care susţin că noul tratat franco-german ar reactualiza ideea predării către Germania a Alsaciei şi Lorenei. În realitate, tratatul prevede «strângerea legăturilor între cetăţenii şi întreprinderile de o parte şi de alta a frontierei, în special prin avansarea unor proiecte comune în plan economic. În acest scop, este prevăzută crearea unui «Comitet pentru cooperarea transfrontalieră» care reuneşte statele, colectivităţile şi parlamentele de ambele părţi. Critici dure sunt aduse prevederii din tratat ce reafirmă «bilingvismul» în teritoriile transfrontaliere, deşi nu este avută în vedere modificarea limbii administrative. Este instituit, de asemenea, un «Consiliu franco-german de experţi economici», alcătuit din 10 membri independenţi având misiunea de a face «recomandări privind acţiunea economică» a celor două ţări. Parisul şi Berlinul promit «proiecte comune» în domeniul energiilor alternative.
Corespondentul agenţiei Reuters a relatat din Aachen că persoane purtând baloane în culorile Uniunii Europene s-au adunat în fața primăriei din Aachen pentru a saluta semnarea tratatului franco-german, dar, concomitent, în acelaşi loc s-a aflat şi un alt grup de persoane purtând veste galbene, în semn de protest față de președintele Macron.
Critici la adresa lui Emmanuel Macron
Chiar dacă vine din partea unei formaţiuni politice de dreaptă suveranistă, «Debout la France», critica formulată de aceasta referitoare la metoda prin care preşedintele Macron a pregătit semnarea tratatului cu Germania a fost reluată, în diverse forme, şi de alţi comentatori politici, inclusiv de la ziarul «Liberation». «În faţa crizei democratice prin care trece ţara (referire la mişcarea Vestele galbene – n.n.), spune liderul partidului mai sus amintit, Emmanuel Macron revendică organizarea unei mari dezbateri prin care a dorit să implice cetăţenii în viaţa publică a ţării noastre. Dar, în paralel, el ratifică un tratat negociat în secret, deşi priveşte condiţii esenţiale ale exercitării suveranităţii noastre naţionale… Nici francezii, nici Parlamentul şi nici Consiliul constituţional nu au fost consultaţi». «În cazul în care cu aceste tratate Franţa şi Germania pot da impresia că întorc spatele restului Europei, scrie însă corespondentul RFI, ideea preconizată pare să fi fost mai degrabă stimularea progresului cuplului-motor al Europei, în speranţa că şi alţii îl vor urma… în condiţiile în care Uniunea Europeană se află în impas: Regatul Unit va ieşi în curând din Uniune şi dinamica continentală bate pasul pe loc».
