Finanţarea deficitară a învăţământului, multiplele reforme începute şi abandonate pe traseu au făcut ca, în doar opt ani, costurile ascunse ale educaţiei să se dubleze: în medie, de la 1.490 lei per copil la 3.093 lei, potrivit ultimei cercetări realizate de Salvaţi Copiii România. Decontul îl plătesc părinţii, iar copiii ale căror familii nu au resursele financiare necesare sunt mult mai vulnerabili şi discriminaţi din start.
În 2010, studiul realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii arăta, în premieră, că educaţia este, în România, gratuită doar în teorie. În practică, părinţii erau nevoiţi să achite costuri care nu apăreau în nicio Lege şi reformă a educaţiei şi pentru care, în proporţie covârşitoare, nu primeau nicio chitanţă. În medie, suma pe care elevul o aducea de acasă, pentru a beneficia de educaţie, era, atunci, de 1.490 de lei.
La opt ani distanţă, cu o săptămână înaintea începerii unui nou an şcolar, suma pe care părinţii trebuie să o aloce suplimentar este dublă: 3.093 de lei costă anual, în medie, educaţia „gratuită” a copilului, arată datele de teren procesate de Salvaţi Copiii, într-un nou raport sociologic, iar valorile sunt mai mari în mediul urban faţă de rural (3.351 lei faţă de 2.757 lei).
„Copii mari, costuri mari”
În ciclul primar părinţii plătesc, în medie, 2.545 lei anual, în gimnazial 3.083, iar dacă elevul este la liceu, părintele trebuie să scoată din buzunar 3.647 lei.
Ce trebuie să plătească, în plus, un elev, pentru a primi educaţie
Cei mai mulţi bani pe care părinţii îi scot din buzunar pentru ca elevul să primească educaţie de calitate se duc pe materiale didactice – rechizite, dotarea sălilor de clasă, manuale.
Lipsa resurselor umane, calitatea precară a materialelor didactice şi starea critică în care se află şcolile – de la tavane şi bănci până la pază şi dotarea laboratoarelor – i-au determinat pe părinţi să dubleze şi efortul pedagogic, prin meditaţii contra cost.
Faţă de 2010, procentul celor care apelează la meditaţii plătite la materiile studiate în şcoală (nu au fost incluse aici cursuri extracurriculare) a crescut de la 24% la 40%, iar costul acestora a crescut şi el, pe măsura inflaţiei: de la aproximativ 1.350 de lei media anuală în 2010, la peste 1.850 lei în 2018. Procentul variază de la aproximativ 19% dintre elevii din ciclul primar la 56% dintre liceeni.
Fondul clasei rămâne unul dintre costurile neoficiale ale educaţiei: deşi procentul părinţilor care îl achită a scăzut, el rămâne o constantă a şcolii româneşti: 56% dintre părinţi, comparativ cu 72% în 2010, contribuie la acest fond.
Aproximativ 2 din 10 părinţi afirmă că fondul clasei este o contribuţie obligatorie, dar cei mai mulţi nu sunt consultaţi în privinţa destinaţiei acestor bani. Aproximativ 46% dintre părinţi indică, totuşi, cheltuieli cu materiale didactice sau amenajarea sălilor de clasă.
Fondului clasei i se adaugă, pentru 28% dintre părinţi, şi un alt „fond”, al şcolii, care creşte semnificativ costul ascuns al educaţiei.
Ponderea părinţilor care afirmă că li s-au cerut sume de bani pentru înscrierea copilului la şcoală, acordarea de note, promovarea examenelor sau protocol la examene a scăzut semnificativ comparativ cu 2010, de la valori de aproximativ 5% din total, la valori sub 1%.
Au apărut şi categorii noi de costuri, cum sunt cele asociate programelor de after school, a căror incidenţă era semnificativ mai scăzută acum opt ani. Deşi incidenţa este relativ scăzută şi acum, în jurul valorii de 10%, acolo unde apar reprezintă a doua categorie de cost în ordinea importanţei.
Mai mult decât atât, aproximativ 90% dintre părinţii ai căror copii sunt parte a astfel de programe, suportă integral costurile, indiferent că sunt desfăşurate în instituţii publice sau private.
De altfel, costul ridicat al acestor programe reprezintă una dintre problemele majore ale sistemului educaţional românesc, cauzând discriminări succesive şi vulnerabilizarea suplimentară a copiilor care provin din medii socio-economice vulnerabile.
Una dintre măsurile cele mai eficiente de menţinere a copiilor vulnerabili în şcoală este programul „Şcoala după şcoală”, prin care li se asigură asistenţă pedagogică, psihologică, dar mai ales un mediu social stabil şi în siguranţă. Aproximativ 25.000 de copii au beneficiat de programul „Şcoala după şcoală”, desfăşurat de Salvaţi Copiii România, până în prezent.
„Accesul egal al copiilor la educaţie de calitate este un beneficiu pentru întreaga societate. De aceea, condiţionarea financiară a participării la programe de suport educaţional constituie un factor de discriminare extrem de grav, pentru că sunt astfel dezavantajaţi tocmai acei copii care au nevoie de ajutor. În acest fel, decalajele sunt adâncite, iar sărăcia educaţională devine un statut social permanent.
Singura cale de a garanta integrarea socială de calitate este accesul la educaţie. Salvaţi Copiii face eforturi constante pentru ca programul Şcoala după Şcoală să fie implementat la nivel naţional, cu prioritate crescută acolo unde sunt copii care au nevoie de tot suportul pedagogic pentru a putea rămâne în şcoală. Educaţia nu trebuie să fie un lux, ci, aşa cum prevede şi legea, un drept universal şi neîngrădit, pentru toţi copiii „, spune Gabriela Alexandrescu, Preşedintele Executiv Salvaţi Copiii România.
Din experienţa Organizaţiei Salvaţi Copiii, integrarea în programul Şcoala după Şcoală are un impact pozitiv clar asupra succesului şcolar al copiilor. Cu toate acestea, doar 45% dintre şcolile bucureştene, de pildă, au implementat programul, în anul şcolar trecut: 89 de şcoli din cele 200 în care se organizează învăţământul primar şi gimnazial.
Accesul limitat la programe de suport educaţional agravează fenomenul copiilor rămaşi în afara şcolii, în contextul în care România rămâne printre ţările fruntaşe la acest capitol, cu un procent de 12,1, îngrijorător la nivel european, potrivit raportului End of Childhood Index, al organizaţiei internaţionale Save the Children.
Referindu-ne doar la abandonul şcolar , în anul şcolar 2013-2014, 25.891 copii au abandonat învăţământul primar şi gimnazial, în anul şcolar următor (2014 – 2015), numărul a crescut la 34.293, pentru ca în 2015-2016, numărul copiilor în această situaţie să ajungă la 30.504. În ceea ce priveşte învăţământul liceal şi profesional, 23.290 elevi au abandonat studiile în anul şcolar 2013-2014; lor li se adaugă 27.225 de elevi în anul şcolar următor (2014-2015) şi 26.722 în anul şcolar 2015-2016.
