Ne intrebăm cu toții, populația plătitoare de impozite și antreprenorii, ce ne așteaptă de anul viitor în materie de impozite și taxe, atunci când alegerile vor fi trecute și când politicienii își vor da jos masca darurilor electorale otrăvite. Cei care s-au bucurat de creșterea salariilor și pensiilor vor plăti această bucurie prin inflație și creșteri de impozite sau vom asista la o ajustare și consolidare fiscală etapizată pe o perioadă de 7 ani, așa cum ar fi normal?
Va crește impozitul pe salarii?
Va crește impozitul pe salarii, în condițiile în care în ultimii 20 de ani acest impozit s-a menținut, ba chiar a scăzut din anul 2018 la 10%?
Și dacă va crește, sub ce formă se va întâmpla, vom avea impozit progresiv, mai mare pentru cei cu venituri peste medie sau o creștere a cotei actuale, de fapt o revenire la cota de 16%, cu deduceri suplimentare pentru cei cu venituri mici, așa cum a dat de înțeles premierul în unele declarații? Probabil că a doua variantă este cea mai plauzibilă și mai ușor de aplicat, pentru că impozitul progresiv și global presupune timp și o pregătire mai laborioasă din partea organului fiscal. Mai contează și cine va câștiga alegerile, să nu uităm că impozitul progresiv a fost implementat și susținut la noi de PSD în anul 2001, iar cota unică de 16% de către PNL în anul 2005. Nu este de neglijat nici faptul că avem deja o presiune ridicată pe muncă din cauza contribuțiilor sociale mari, iar o creștere a impozitului cu șase puncte procentuale va pune într-o situație și mai delicată pe cei cu salarii mici.
Și dacă impozitul pe salarii va crește, cine va suporta această creștere, angajatul sau angajatorul? Desigur, la prima vedere pare că angajatul, pentru că în contractul individual de muncă este prevăzut salariul brut, dar vor conta mult și înțelegerile dintre părți și nu vor fi puține situații în care angajatorul va împărți cu salariatul creșterea impozitului sau chiar o va suporta el pentru a-și păstra forța de muncă.
Însă, oricare dintre cele două situații va genera pe termen scurt scăderea puterii de cumpărare și/sau o creștere de prețuri, ambele cu impact negativ asupra consumului și inflației.
Va crește TVA?
Probabil că soluția fiscală cea mai puțin dureroasă și care ar aduce cel mai rapid un plus de bani la bugetul de stat ar fi însă creșterea TVA cu două puncte procentuale, la 21%. În pofida faptului că nu încasăm decât două treimi din cât s-ar cuveni din acest impozit, TVA contribuie singur anual cu 60% din veniturile fiscale ale bugetului de stat, iar o creștere a cotei ar aduce oricum bani în plus.
Mai există și posibilitatea adoptării unei cote unice de TVA, de exemplu de 19% prin renunțarea la cele două cote reduse de 5% și 9%, variantă menționată în PNRR, dar exclusă, însă, azi categoric de primul ministru.
Creșterea TVA va fi resimțită cel mai mult de consumatorii finali, de populație, care va cumpăra produse și servicii ceva mai scumpe, fiind o presiune mai mare pusă tot pe inflație; dar creșterea TVA va fi resimțită și de firme prin afectarea cash-flow-urilor, în special de cele care nu beneficiază de sistemul TVA la încasare.
Vor crește impozitele locale?
Un alt scenariu luat deja în calcul de autorități, pentru a mai slăbi presiunea pusă de bugetul local pe bugetul de stat, constă în majorarea impozitelor pe proprietate (case, terenuri și mașini). În Monitorul Oficial deja este publicat încă din anul 2022 un nou mod de calcul care ar fi trebuit să intre în vigoare cu 1 ianuarie 2025, prin care se vor elimina pragurile maxime de impozitare impuse primăriilor, iar valoarea de impunere pentru proprietăți se va stabili în funcție de valoarea de piață preluată de la notari. Totodată, în cazul clădirilor rezidențiale, impozitul minim va crește la 0,1% (față de intervalul actual de 0,08% – 0,2%) în timp ce pentru cele nerezidențiale impozitul minim va fi de 0,5 % (față de intervalul actual de 0,2% – 1,3%).
Ministerul Finanțelor a publicat însă recent OUG 124 care prevede amânarea creșterii acestor impozite cu încă un an, până la 1 ianuarie 2026, motivul invocat fiind nevoia de a dezvolta un sistem informatic adecvat conform angajamentelor luate în PNRR, precum și introducerea e-Proprietatea.
Ce ne mai poate aștepta după alegeri?
Am făcut referire doar la cele trei impozite necrescute încă, impozitul pe salarii, TVA și impozitele pe proprietăti, care pot crește separat sau chiar toate împreună, în funcție de mărimea deficitului bugetar, ajuns la peste 7% din PIB. Deja putem spune că accizele suportă creșteri anuale, iar impozitul pe profit a înlocuit o parte din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor prin celebra ordonanță “trenuleț“.
Acestea din urmă sunt însă luate și ele în vizor, angajamentele luate în PNRR fiind ca pragul pentru microîntreprinderi să scadă de la 500.000 de euro la 90.000 de euro. Este interesant ce se va întâmpla și cu impozitul pe dividende care a cunoscut deja o creștere de la 5% la 8% începand cu anul 2023.
Ideal ar fi însă ca aceste scenarii, prin care statul va lua cel mai simplu bani de la cetățenii săi și de la mediul privat ca să repare bugetul, stricat tot de el, să nu se aplice; normal ar fi, așa cum declară ministrul finanțelor, “ca din respect pentru mediul de afaceri și cetățeni“, să se treacă mai întâi la restructurarea sistemului de cheltuieli publice, la îmbunătățirea colectării, digitalizare și reducerea evaziunii fiscale.
Este clar că, în anii ce urmează, vom achita cu toții nota de plată pentru ultimii doi ani în care mulțumirea electoratului și a clasei și clientelei politice a fost pusă pe primul loc, cumulându-se datorii enorme și în care România a cheltuit mult mai mult decât a produs. O Românie care, deși are cel mai mare deficit bugetar din UE, își permite pensii speciale de 1% din PIB, își permite să acorde nenumărate excepții de la impozitare, avantaje, scutiri, sute de agenții guvernamentale, anularea prin lege a unor obligații fiscale.
Scenariul optimist
Pe de altă parte, există, din fericire, și un scenariu optimist de care trebuie să ținem seama și în care trebuie să creadă oamenii de afaceri când își construiesc bugetele pentru următorii ani; astfel, chiar dacă avem cele mai mici venituri bugetare raportate la PIB din impozite (27% față de media UE de 40%), chiar dacă datoria publică se îndreaptă spre 60% din PIB și creșterea impozitelor pare inevitabilă, Romania are un as în mânecă: poziția geopolitică și războiul din Ucraina ne-au permis să obținem de la Comisia Europeana un acord de ajustare graduală a deficitului bugetar și de scădere anuală cu doar 0.5 puncte procentuale timp de 7 ani, până în anul 2031 când urmează să ajungem la un deficit bugetar de 3% din PIB.
Aceasta ar însemna să nu se mai pună problema unor creșteri semnificative de impozite și taxe în anul 2025, lucru extrem de benefic, care ar păstra avantajul României în competiția fiscală din zonă și va evita o eventuală recesiune anul viitor.
Radu Buziernescu
