Creșterea abruptă a prețurilor la motorină și la benzină ne pune în față o oglindă și o imagine pe care nu ne-o doream, dar pe care o anticipam: am ajuns într-un punct fără întoarcere, nu mai putem face față cheltuielilor, nici ca buget, dar, în multe cazuri, nici ca persoane fizice, mă refer aici la cheltuielile gospodăriilor individuale. Degeaba s-au tras multe semnale de alarmă, cheltuielile bugetare au mers înainte, deficitul bugetar a ajuns, de exemplu în 2024, să fie la nivelul celui din pandemie, care era normal ținând seama de criza de atunci, mai mult, nu am făcut nimic pentru ca, treptat, să-l reducem, iar acum suntem la mare strâmtoare.
Și tocmai acum ne găsim ca să discutăm despre înlocuirea premierului Bolojan, singura persoană care, indiferent de costurile politice, și-a asumat să facă o reformă, chiar dacă nu în totalitate, a cheltuielilor bugetare, a statului este prea mult spus. Creșterea prețurilor la combustibili, în special la motorină, ne-a arătat că nu mai avem încotro: trebuie, cum-necum, să reducem deficitul bugetar, iar singura cale care ne poate ajuta este cea a reducerii cheltuielilor bugetare, pentru că pe partea veniturilor bugetare s-a făcut mai mult chiar decât era necesar: impozitele și taxele au crescut aproape an de an, facilitățile fiscale, vezi cele din IT, construcții, agricultură și industria alimentară, au fost eliminate, cotele reduse de TVA au fost eliminate, ca atare nu mai poți interveni aici, eventual în sensul reducerii acestor impozite și taxe! Este și aceasta o posibilitate, ideea fiind că o reducere de taxe și impozite ar revigora economia, astfel că ar crește volumul veniturilor la buget. Dar asta este doar o teorie economică, iar dacă acest lucru s-ar întâmpla, asta ar necesita o perioadă de timp, ori noi avem nevoie să reducem deficitul bugetar… ieri! De ce este așa de important să reducem deficitul bugetar: Pentru situații de genul cu care ne confruntăm în prezent: situații de criză. De asta spun că criza combustibililor ne-a pus oglinda în față, având deficit bugetar, cu alte cuvinte cheltuind mai mult decât ne permitem, nu putem interveni ca să ajutăm populația în general, persoanele vulnerabile în special. De ce? Pentru că nu avem sursele financiare necesare, le cheltuim pe altceva! Faptul că se plafonează adaosul comercial la combustibili, ordonanța de urgență a fost aprobată ieri, nu va rezolva problema, va ajuta, aparent, dar nu va rezolva problema. Plafonarea adaosului comercial nu înseamnă înghețarea prețurilor, asta ar necesita acoperirea diferențelor către operatorii din domeniu de la buget, ori bugetul este deja mult pe deficit, de unde să mai acoperi? Bulgarii, de exemplu, pot acorda ajutoare pentru populație, undeva pe la 20 euro de persoană, dar ei nu au deficitul nostru, iată de ce trebuie să avem deficit cât mai mic. Germania de asemenea, ei au avut ani de zile excedent, ca atare pot acorda sume populației, și tot așa. Dacă s-ar plafona prețurile probabil că ne-am confrunta cu o penurie, pentru că marfa s-ar vinde acolo unde prețurile sunt libere, iar acest lucru ar duce la alte dandanale în economie.
De fapt, aici este cea mai mare problemă: creșterea prețurilor la combustibili duce la o spirală inflaționistă, cresc prețurile la toate produsele, scade consumul, care și așa era în scădere, ca atare se reduc și veniturile la buget, dispar companii, populația face față tot mai greu cheltuielilor. Sigur, și prețurile la pompă sunt o problemă, dar marea problemă este influența asupra prețurilor la toate celelalte produse, pentru că toate au ca și element de cost combustibilii, mai mult sau mai puțin. Ca atare, ceea ce ne poate oferi spațiu fiscal este reducerea cheltuielilor bugetare, altă cale nu există! Numai că aici avem o problemă: majoritatea decidenților nu doresc acest lucru, încearcă să paseze problema către companii, fie prin impozite și taxe, fie prin plafonări. Dar companiile au și ele o limită de suportabilitate, în prima fază vor încerca să transfere în prețuri impozitele și taxele impuse de stat, iar dacă nu mai sunt competitive vor închide porțile, iar unde nu mai avem competiție, vom avea creșteri noi de prețuri.
Atunci ce este de făcut? Sentimentul meu este că se așteaptă FMI-ul, cel puțin de către unii, iar atunci măsurile vor fi dure, vor urma tăieri, poate chiar și creșteri de impozite și taxe. Dar atunci nu am făcut-o noi, ci FMI-ul cel rău, nu-i așa?
