Începând din anul 1950, în fiecare an, este celebrată Ziua Mondială a Sănătății (WORLD HEALTH DAY), în onoarea creării Organizației Mondiale a Sănătății înființată în anul 1948, la 7 aprilie. Cu acest prilej, Institutul Național de Statistică pune la dispoziția mass-media o serie de informații privind sănătatea locuitorilor României, pe baza celor mai recente date disponibile în lucrările “Condițiile de viață ale populației din România”, „Starea de sănătate a populației din România”, ”Activitatea rețelei sanitare și de ocrotire a sănătății”, ”Sistemul Conturilor de Sănătate”.
Aspecte privind calitatea vieții pentru persoanele în vârstă de cel puțin 16 ani
La nivelul anului 2024, 75,5% din populația de 16 ani și peste consideră că deține o stare de sănătate bună sau foarte bună, 19,1% este de părere că starea de sănătate este satisfăcătoare, iar 5,4% crede că prezintă o stare de sănătate rea sau foarte rea.
Corelând starea de sănătate autoevaluată pe grupe de vârstă și sexe, constatăm că există un decalaj de gen ce se accentuează odată cu înaintarea în vârstă și care afectează într-o măsură mai mare femeile. Dacă la grupa de vârstă 35-49 ani diferența între bărbații și femeile care își autoevaluează starea de sănătate ca fiind bună și foarte bună este de numai 1,3 puncte procentuale, o percepție mai bună asupra stării de sănătate o întâlnim la bărbați comparativ cu cea a femeilor, după vârsta de 50 de ani. Diferența față de femei este de 6,0 puncte procentuale la grupa de vârstă 50-64 ani, de 6,8 puncte procentuale la grupa de vârstă 65-74 ani și de 2,9 la grupa de vârstă 75 ani și peste. Structura pe grupe de vârstă și medii de rezidență a persoanelor care declară o stare de sănătate precară (rea sau foarte rea) evidențiază faptul că, procentual, există mai multe persoane în mediul rural decât în mediul urban care percep că au o astfel de stare de sănătate. Astfel, pentru persoanele din grupa de vârstă de 75 de ani și peste se înregistrează o diferență de 1,9 puncte procentuale, iar cea mai mare diferență este înregistrată la persoanele din grupa de vârstă 65-74 de ani, unde diferența este de 2,1 puncte procentuale. Dintre persoanele ocupate, 95,1% și-au autoevaluat starea de sănătate ca fiind bună și foarte bună. Ponderea persoanelor ocupate salariate care au considerat că starea lor de sănătate este bună și foarte bună a fost de 95,8% și de 91,0% în cazul celorlalte categorii de persoane ocupate. Din rândul persoanelor neocupate, numai 53,6% au declarat o stare de sănătate bună și foarte bună. Cea mai mare pondere s-a înregistrat în rândul altor categorii de persoane neocupate (85,8%), iar cea mai mică în rândul pensionarilor (30,1%). Mai mult de jumătate dintre pensionari și-au apreciat starea de sănătate ca fiind satisfăcătoare (54,0%), iar circa 1 din 6 pensionari au menționat că starea lor de sănătate a fost rea și foarte rea.
Consultul la medicul specialist
În anul 2024, dintre persoanele cu vârstă de 16 ani și peste, 33,5% au menționat că au putut beneficia de consultații la medici specialiști, atunci când au avut nevoie în ultimele 12 luni, 63,2% au precizat că nu au avut nevoie de consultații la medici specialiști în această perioadă de timp, iar 3,3% au precizat că, deși în ultimele 12 luni ar fi avut nevoie, dar din diferite motive, nu au beneficiat de consultații la un medic specialist. Dintre persoanele care nu au putut efectua un consult la medicul specialist, din diferite motive, se remarcă o pondere mai mare în rândul femeilor față de a bărbaților (62,8% față de 37,2%). Totodată, și în cazul persoanelor care au reușit să efectueze un consult la medicul specialist, femeile înregistrează o pondere superioară celei a bărbaților (58,9% față de 41,1%).
Pe grupe de vârstă, cele mai multe persoane care au menționat că nu au beneficiat de o consultație la medicul specialist în ultimele 12 luni, deși ar fi avut nevoie, s-au regăsit printre persoanele din grupele de vârstă 75 de ani și peste și 65-74 de ani (8,2%, respectiv 6,2%). Ponderi mai ridicate s-au întâlnit în rândul femeilor comparativ cu ale bărbaților (9,3% față de 6,4%, respectiv 7,7% față de 4,1%).
Consultul la medicul stomatolog
Din totalul persoanelor de 16 ani și peste, în 2024, o pondere de 76,4% a fost reprezentată de cei care nu au avut nevoie să consulte un medic stomatolog în ultimele 12 luni, 18,6% au putut să fie consultați, iar 5,0% nu au reușit acest lucru, deși ar fi avut nevoie. O pondere mai ridicată a femeilor decât a bărbaților se întâlnește în rândul persoanelor care nu au putut ajunge la un cabinet stomatologic (54,0% față de 46,0%).
Furnizarea asistenței medicale populației
În anul 2024, asistența medicală acordată populației a fost asigurată de personal medical compus din medici de familie, medici specialiști, medici stomatologi, farmaciști, asistenți medicali care și-au desfășurat activitatea în unități sanitare cu paturi sau unități ambulatorii. Medicii de familie reprezintă primul contact al populației cu sistemul sanitar, având un rol esențial atât pentru diagnosticarea și tratarea unor boli, cât și pentru efectuarea examenelor medicale preventive de bază. În anul 2024, un medic de familie a deservit, în medie, 1513 locuitori. Totodată, unui medic specialist (exclusiv medic de familie) i-a revenit, în medie, 308 locuitori, un medic stomatolog a asigurat, în medie, servicii pentru 896 locuitori, iar un farmacist a deservit, în medie, 898 locuitori în farmacii, puncte farmaceutice și drogherii. Asistenții medicali cu studii superioare (inclusiv moașe) care și-au desfășurat activitatea în unitățile sanitare au asigurat, în medie îngrijirea a 893 persoane, în timp ce unui asistent medical cu studii medii (inclusiv fiziokinetoterapeuți și asistenți medicali obstetrică-ginecologie) i-au revenit, în medie, 133 persoane.
În același timp, cheltuielile curente pentru serviciile de sănătate în PIB au avut o evoluție crescătoare însă, în continuare, reprezentând printre cele mai mici procente din UE. În anul 20233 , procentul de cheltuieli pentru sănătate în PIB a fost de 5,8%, același ca în anul precedent, dar în scădere față de anii 2020 și 2021, perioada pandemiei de COVID-19, când procentul a depășit 6,0%.
Speranța de viață sănătoasă
În condițiile celor prezentate mai sus, speranța de viață sănătoasă la naștere, indicatorul statistic care introduce conceptul de calitate a vieții, prin focalizarea asupra acelor ani de care se pot bucura oamenii fără a avea limitări datorate unei boli sau dizabilități a fost, pentru femei, de 58,9 ani (în anul 2023), față de 59,1 ani (în anul 2014), iar pentru bărbați de 59,4 ani (în anul 2023), față de 58,9 ani (în anul 2014). La nivelul UE, în anul 2023, ecartul dintre femei şi bărbați pentru speranța de viață sănătoasă la naștere este de 0,5 ani, în favoarea populației feminine, pentru care speranța de viață sănătoasă la naștere este de 63,3 ani.
Decesele după principalele cauze de deces
În anul 2024, peste trei sferturi dintre decese au fost cauzate de boli ale aparatului circulator (53,3%), tumori (19,1%) și boli ale aparatului respirator (9,2%). Deși ierarhia principalelor cauze de deces a fost identică pentru ambele sexe, ponderea acestora a înregistrat variații notabile în funcție de sex. Astfel, ponderea deceselor cauzate de bolile aparatului circulator a fost sensibil mai mare în cazul femeilor (59,6%) decât în cel al bărbaților (47,6%), în timp ce procentul deceselor cauzate de tumori a fost mai mare în cazul bărbaților (21,1%) decât în cel al femeilor (16,9%).
În perioada 2015–2021, rata mortalității infantile a înregistrat o scădere constantă și semnificativă (de la 7,5 decedați sub 1 an la 1000 de născuți-vii la 5,1 decedați sub 1 an la 1000 de născuți-vii). După 2021, tendința se inversează, observându-se o creștere până la 6,6 decedați sub 1 an la 1000 de născuți-vii în anul 2024 (cea mai mare valoare din spațiul UE, valoarea medie la nivelul celor 27 de state membre fiind de 3,5 decedați sub 1 an la 1000 născuți-vii), cu o stagnare în 2023.
